Astarastoae: nu exista la UMF Iasi mai mult de 20 de profesori care iau mita

Presedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astarastoae, spune ca o problema vitala a sistemului sanitar este exodul medicilor, care, pe lânga salariile mici, sunt hartuiti de procesele de malpraxis, fiind necesara modificarea legislatiei în acest sens.

Vasile Astarastoae vorbeste, în interviul acordat mediafax.ro, despre motivele care l-au determinat sa renunte, dupa sapte ani, la functia de rector al Universitatii de Medicina si Farmacie (UMF) ”Grigore T. Popa” din Iasi, sustinând ca a facut acest lucru pentru a ”proteja institutia” de anumite atacuri care au fost îndreptate asupra sa.El mai spune ca în perioada urmatoare, pâna la încheierea mandatului de presedinte al Colegiului Medicilor din România, va milita pentru legalizarea ”platilor informale” oferite de pacienti în spital, prin introducerea practicii private în spatiul public.

Presedintele Colegiului Medicilor din România mai spune ca principala problema a sistemului sanitar din România este plecarea medicilor în strainatate, din 1989 si pâna acum fiind 24.000 de medici care au ales sa plece sa lucreze în alte tari.Astarastoae vorbeste si despre teama medicilor de malpraxis si despre necesitatea de modificare a legislatiei în acest sens, spunând ca un medic care este chemat la proces patru ani nu mai poate avea performanta ”când sta si se gândeste doar la proces”.

În ceea ce priveste cazul celor trei profesori de la universitatea ieseana arestati pentru luare de mita, respectiv tentativa de viol, Astarastoae sustine ca în institutia de învatamânt circulau zvonuri despre spagile luate de sotii Gheorghe si Carmen Dorobat, dar si despre favorurile sexuale pretinse studentelor de catre profesorul Dumitru Paduraru, însa nu au existat suficiente informatii pentru a declansa o ancheta.Despre alte cazuri în care cadre didactice de la UMF Iasi ar primi mita, Astarastoae a spus ca ”mai mult de 20 nu exista”, adaugând ca, din punctul sau de vedere, vinovat este si ”cel care ia”, dar si ”cel care da”. 

Prezentam integral interviul acordat Agentiei MEDIAFAX de Vasile Astarastoae:

Reporter: Dupa sapte ani de mandat la conducerea UMF Iasi, care considerati ca ar fi cea mai mare realizare a universitatii? Ati vorbit despre un proces de reformare a institutiei de învatamânt, însa plecati de la conducere în urma unei serii de scandaluri. Considerati ca ati reusit sa schimbati fata universitatii?

Vasile Astarastoae: Per global, da, si ma bazez pe câteva elemente când spun asta. În primul rând pe evaluarile externe. Chiar daca cele interne ne-au dat calificativ maximum, ele au putina relevanta pentru ca evaluarile interne se refera strict la aspecte birocratice. Chestiunile privind calitatea învatamântului si reformarea acestuia au venit de la evaluatorii externi, ce nu pot sa fie banuiti de subiectivitate si care au declarat ca universitatea este pe un drum bun. Ba mai mult, Asociatia Europeana a Universitatilor, cel mai important organism din Europa, ne-a declarat lideri regionali pentru zona aceasta a Europei.Al doilea element obiectiv este numarul de studenti. În momentul în care am preluat universitatea, numarul de studenti straini scazuse foarte mult, iar în rândul studentilor români era o concurenta mai mica de unul pe un loc. În primul an de când am fost ales rector, universitatea a dat examen de admitere si în toamna ca sa ocupe locurile. În acest moment, concurenta la studentii români este în media de trei-patru pe loc, iar la studentii straini a ajuns si ea la patru pe un loc. Din cei 2.900 de studenti straini care studiaza la Universitatea «Grigore T. Popa» din Iasi, peste jumatate sunt din tarile Uniunii Europene. Avem studenti din 86 de tari si concurenta creste indiferent de scandaluri sau non-scandaluri.Si al treilea element care tine strict de management este situatia financiara a universitatii. Când am preluat-o, universitatea de abia îsi revenise. Din punct de vedere financiar avea un deficit de 300.000 de euro, dar profesorul Dragomir (n. r. – rectorul anterior) preluase în cei doi ani de mandat un deficit de doua milioane de euro si reusise sa compenseze acest deficit prin masuri foarte nepopulare: taieri de salarii, toate sporurile nu se mai plateau, nu mai era nicio marire de salariu, numarul de cadre didactice a fost redus ca nu era fond de salarizare, etc. În momentul acesta, prin proiectele europene si prin activitatea deschisa catre reteaua de sanatate, asistenta medicala acordata de catre universitate si prin aportul studentilor straini, universitatea are în visterie 30 de milioane de euro si are acoperit viitorul pentru cel putin cinci ani de zile, daca ar fi pe zero sau daca ar fi în deficit fara sa primeasca niciun ban de la buget. În acest moment noi primim 20 la suta pe contractul institutional, iar 80% din bugetul universitatii este din venituri proprii. Cu alte cuvinte, daca am dori sa ne privatizam, sa devenim o universitate privata, am putea functiona la aceiasi parametri de performanta.

Rep.: În legatura cu evenimentele care au avut loc saptamânile trecute, în special arestarile sotilor Dorobat si a lui Dumitru Paduraru, as vrea sa va întreb daca s-a încheiat ancheta Comisie de Etica?

Vasile Astarastoae: Ancheta este suspendata pentru ca, asa cum spune regulamentul, trebuie sa fie audiati si cei în cauza. Cât timp ei nu pot sa fie audiati nu s-au facut decât masurile preliminare si asteptam. Acesta este un element care m-a determinat sa-mi dau demisia si o spun cu amaraciune pentru ca voiam sa fie un transfer lin. Sunt doua chestiuni aici. În primul rând, universitatea a luat masurile ca fraudarea examenelor sa nu poata fi permisa. Ceea ce pot sa îmi reprosez e ca nu am supravegheat întotdeauna si peste tot ca aceste masuri sa fie aplicate. Pentru ca, vedeti, în cazul Paduraru, masurile împotriva fraudarii examenului au functionat pentru ca nu a putut sa o promoveze pe acea studenta indiferent de ce i-a promis. A si spus ca nu poate pentru ca exista acest test grila ale carui subiecte sunt alese aleatoriu. La cazul Dorobat, sotul, pentru ca de fapt la el se discuta, vom vedea ce se întâmpla. M-am orientat mai putin spre Facultatea de Stomatologie, iar la cazul Dorobat avem un caz clasic de încalcare a metodologiei si era sarcina decanului si a facultatii sa urmareasca. Pentru ca metodologia scrie foarte clar – colocviul se da în comisie. Cu aceasta ocazie am vazut ca în unele situatii colocviul nu se da în comisie, iar membrii din comisie sunt doar formali, în final semneaza si ei alaturi de ceilalti. Or peste tot în universitate colocviul se da în comisie. Pe de alta parte, vorbim despre trei cazuri din 816 cadre didactice. Nu poti sa pui toata universitatea, sa generalizezi de la trei cazuri. Peste tot exista încalcari ale regulilor pe care trebuie sa le combati, dar trebuie sa stii despre ele. Universitatea trebuie sa ia masuri institutionale, pentru ca cele individuale nu au efect. De exemplu, am învatat din aceste cazuri. De acum vom da si lucrarea practica foarte clar cu o metodologie în asa fel încât sa nu mai poata da colocviul de unul singur. Pentru ca de a ce au încercat asta? Voiau noua la colocviu pentru ca atunci ar fi putut sa ia un patru la testul grila si sa treaca, fiindca testul grila are 60% pondere. Or de acum vom impune obligatia de a lua cinci la fiecare dintre proceduri si poti sa iei si tu 12 la coloviu ca daca nu ai luat 5 la testul grila nu treci examnul.

Rep.: Chiar credeti ca este vorba de doar trei cadre didactice corupte din 816 câte are universitatea?

Vasile Astarastoae: Haideti sa spunem foarte clar si sa fim realisti, nu spun ca sunt numai trei cazuri, dar pun mâna în foc ca mai mult de 20 nu exista. Pentru ca, între timp, fiind scandalul, au mai circulat zvonuri. Pot sa pun mâna în foc ca acele cazuri vor disparea prin aceste masuri institutionale. Pentru ca sunt doi poli: unul care da, unul care ia. Cel care da o face ca sa treaca examenul. În momentul în care rupi legatura între examinator si cel care da… degeaba îmi da mie daca nu sunt implicat în examen. Noi am avut un proiect si o sa-l ducem pâna la capat, un centru de evaluare pentru care suntem în tratative avansate cu cei care fac testele în America. Pe calculator, oricând în perioada respectiva, studentul îsi poate da examenul, dispare si sesiunea, nu mai este obligatorie, nu mai e doar o perioada din an, si poate da examenul dintr-o baza de date pe care n-o cunoaste nici examinatorul, nici studentul, ci este una din materia pe care o studiaza. Este metoda care se utilizeaza în învatamântul medical în SUA si atunci voi putea sa spun foarte sigur ca acest element subiectiv care intervine în examinare dispare. Ceea ce vrem noi sa facem este ca la nivel institutional sa facem mecanisme ca sa evitam orice procedura de fraudare a examenului. În ultimul rând, parerea mea este ca cel care ia este vinovat, dar si cel care da pentru ca sunt multi studenti care declara ca nu au dat în viata lor un ban si au terminat facultatea. Cei care învata nu au nevoie sa dea nimic, doar cei care nu învata si încearca sa mearga pe o alta cale sunt tentati sa dea si atunci trebuie si ei sa fie pedepsiti.

Rep.: Daca ati ajuns la subiectul acesta, în referatul DNA cu propunerea de arestare preventiva a sotilor Dorobat, cât si în rechizitoriul pe baza caruia a fost trimis în judecata Dumitru Paduaru se preciza ca aceasta oferire de mita era, cumva, lasata sa se subînteleaga de catre cadrele didactice ca fiind una dintre conditiile pentru promovarea examenului. În conferinta de presa de dupa evenimente ati spus ca nu au existat plângeri oficiale nici împotriva sotilor Dorobat, nici împotriva lui Dumitru Paduraru, dar studentii au declarat si la televiziuni, si pentru procurori ca de generatii întregi se stia despre profesorul «Patu’ sau patru». Nu a ajuns ceva pe aceasta cale la universitate suficient de clar pentru a se declansa o ancheta?

Vasile Astarastoae: Suficient nu a ajuns, dar e adevarat ca am primit aceste semnale. Nu le urmaresti chiar pe toate, dar de aceea am introdus de sapte ani si aceasta modalitate de examen, tocmai din cauza acestor zvonuri. Ce poti sa faci? Care este ancheta? Niciodata nimeni nu doreste nici macar sub protectia anonimatului sa declare ceva. Este cuvântul unuia la televizor care este filmat cu fata ascunsa, ca nici nu stii de unde sa îl iei si a celuilalt care spune ca nu este adevarat. Poti sa vorbesti despre înselaciune, ca eu pot spune ca te ajut, dar din moment ce nu am acces la acea baza de date a testelor grila nu am cum s-o fac. A existat si o opozitie puternica la introducerea metodei de examinare prin teste grila. Si, de ce sa nu o spun, aceasta opozitie a venit de la persoane despre care existau acele zvonuri. Dar poti sa faci o ancheta fara probe? Si atunci, în loc sa mergi pe cazul individual, s-a tratat general. Ca dovada ca acest mecanism este bun este ca nici în cazul Dorobat si nici în cazul Paduraru nu puteau sa influenteze rezultatul. Acei studenti puteau sa se bucure ca au o nota mai mare la colocviu, dar ei nu au trecut examenul. Astfel, putem vorbi despre o înselaciune. Aici este vorba si despre gradul de maturitate. Daca stii ca mecanismul este pus, stii ca functioneaza, ai vazut ca functioneaza si totusi încerci, ca s-ar putea sa existe o bresa, ti-ai asumat acest risc. Daca si studenta de la Farmacie si cei de la Anestezie treceau examenul atunci, da, era o problema – înseamna ca mecanismul avea o hiba. Cât timp însa pe toate datele pe care le aveam noi cei care au stiut au trecut, cei care n-au stiut, chiar daca au dat, nu au trecut, înseamna ca mecanismul functioneaza. Dar asta nu înseamna ca universitatea nu a avut un prejudiciu major de imagine. De aceea decizia mea a fost sa îmi dau demisia si pe acest prejudiciu. Oricum era un pas unul la care ma gândisem înca de anul trecut.

Rep.: Regretati ca nu v-ati dat demisia mai devreme tocmai pentru aceasta idee invocata dumneavoastra de protejare a imaginii universitatii?

Vasile Astarastoae: Ati vazut ce se întâmpla în mediul universitar si mai ales în cel universitar medical. Poate pentru mine, personal, era mai bine sa îmi dau demisia mai devreme. Dar universitatea ar fi fost sfâsiata de grupuri care începeau campania electorala. Niciunul dintre proiectele pe care le-am lansat nu ar mai fi putut fi lansate. Si atunci am spus – care este calendarul cel mai bun. În ianuarie, cel mai târziu februarie, sa îmi dau demisia, iar pâna atunci sa fie timp sa finalizam toate proiectele, sa le dam drumul si dupa aceea nu mai este cale de întors. Daca îmi dadeam demisia în septembrie, din acel moment începeau sa apara unii candidati care deja încep sa creeze în jurul lor grupuri si s-ar fi creat o alta prioritate, iar proiectele universitatii ar fi fost întârziate cu cel putin doi ani.Rep.: Deci anticipati ca va avea loc o lupta pentru putere în universitate?Vasile Astarastoae: Da, va fi o lupta pentru putere si este si normal. Ceea ce m-a întarit pe mine în convingerea ca am procedat corect a fost sustinerea pe care am avut-o. Am cerut, dupa cum stiti, un referendum de buna-credinta, iar Senatul nu a vrut sa îl realizeze pe motiv ca are încredere în mine, asa ca am ales o cale ocolita si am candidat pentru un post în Senat. În momentul în care am vazut sustinerea de care ma bucur mi-am dat demisia pentru ca, o spun foarte clar, nu pot sa las universitatea sa fie sfâsiata de interese care sunt în afara mediului universitar. Ma uit si vad de regula ca unii dintre potentialii candidati îsi fac campania în afara fara sa se gândeasca la interesul universitatii, or votantii sunt cei din universitate.

Rep: Ati venit ca rector dupa un scandal care a implicat UMF într-un «trafic» cu diplome pentru studenti straini, cu fostul rector Vasile Burlui. S-a decis neînceperea urmaririi penale, însa acuzatii de acest gen, inclusiv dinspre lumea medicala si universitara franceza, exista si astazi. Si a ramas ideea ca studentii francezi vin în România pentru ca o diploma se poate obtine mai usor, inclusiv Ordinul Medicilor din Franta reclamând acest lucru.

Vasile Astarastoae: Ordinul nu avea probleme nici cu studentii francezii care venisera aici, nici cu cei români care au absolvit de la Universitatea «Gr. T. Popa». Singura problema a lor era sa nu îi primim pe cei care au picat de doua ori la ei. Lucru care mi se pare total anormal. Sistemul francez medical este unul de învatamânt ciriticat de toata Uniunea Europeana, ei sunt singurii care au «numerus clausus» (n. r. – un sistem de examinare eliminatoriu pentru determinarea studentilor care pot promova în anul urmator) dupa anul I si acolo s-a dezvoltat o adevarata mafie, sa nu ne dea ei lectii. Eu nu pot sa înteleg de ce la mine nu ar fi bun un student care a obtinut în anul I 9,15 si nu a intrat în numerus clausus, picând de doua ori, o data cu 9, o data cu 9,15. Si, ca dovada, acei studenti sunt foarte buni. Cât despre acel scandal, el s-a încheiat cu «fapta exista, dar nu am identificat faptuitorii». Nici nu m-a interesat în mod special, dar coada acestuia o avem si astazi pentru ca tot mai apare câte un italian cu care ne judecam, desi am câstigat toate procesele. Si acum avem doi italieni care ne-au dat în judecata sa le recunoastem diplomele ca le-au fost anulate abuziv de catre Senatul universitatii. Acel lucru ne-a afectat ca imagine. Între timp însa lucrurile s-au îndreptat. Ne uitam care este gradul de promovare la seriile în limba franceza si engleza. Principiul este ca se intra pe baza selectiei de dosare, dar nu înseamna ca cei care au intrat si termina. Daca va uitati, rata de promovare la aceste serii este mult mai mica decât la cele în limba româna, iar asta arata, de fapt, ca trec cei care învata.

Rep.: Trebuie sa recunoasteti ca, pâna la un anumit punct, poate sa fie mai tentant pentru un student care provine dintr-un spatiu unde este foarte testat pentru admiterea într-o facultate sa vina aici, sa intre pe baza dosarului si sa spere ca va reusi sa promoveze.

Vasile Astarastoae: Dar admiterea pe baza de dosar se practica în toata Uniunea Europeana la marile facultati, si în America este numai admitere pe dosar. Da, este tentant pentru el, dar vreau sa va spun ca atunci când platesti 5.000 de euro pentru studentii buni, si exigentele pentru universitate cresc. Pentru ca taxa este una medie. Ar putea în Franta sa stea sa studieze cu 350 de euro pe an, asta e taxa de acolo sau ar putea sa mearga la Viena cu 3.000 de euro.Rep.: Au existat la un moment dat mai multe discutii cu privire la preluarea unor spitale de catre UMF Iasi, printre care si Spitalul ”Sf. Spiridon”. Se va concretiza?Vasile Astarastoae: Exista ordonanta care permite acest lucru, dupa care trebuie sa fie hotarârea de Guvern. În acest stadiu, de fiecare data ministrul spune da, da, da, dupa care se mai întâmpla o chestiune, arde în alta parte, si tot o amâna. Acum recunosc ca având mai mult timp liber voi sta mai mult pe ministrul actual si pe urmatorul, pentru ca acesta este viitorul. Dar daca o luam asa nici noi nu avem aceasta presiune de preluare a spitalelor. Ne vom implica mai mult în constructia Spitalului Regional de Urgenta care va fi baza de învatamânt. Discutiile au fost foarte clare ca universitatea va administra acel spital, chestiunea este ca ea trebuie sa fie si trecuta în protocol. Deocamdata sa îl începem si sa îl construim. De aceea presiunea nu mai este la fel de mare pentru ca un spital regional care este în administrarea universitatii acopera de fapt toate nevoile si de asistenta medicala performanta si de baza de pregatire, dar si de administrare performanta. Daca faci un calcul pe cost-eficienta economica vezi ca România e pe locuri foarte bune când vorbim de lucrurile pe care le facem cu bugetul pe care îl avem. Dar la siguranta pacientului avem probleme mari si problema care este vitala, dar pe care nimeni nu o mai ia în calcul, ci se vorbeste doar din când în când despre ea, este cea a personalului calificat, problema medicilor. În afara de Irlanda, nu mai exista un asemenea exod al medicilor nicaieri în lume. Pentru ca procentul de migratie, daca îl iei pe profesii, este cel mai mare în cazul doctorilor si depaseste orice cota de avarii. O migratie de 10% în fiecare an, când tu poti sa produci doar 6% din numarul de medici, este un lucru care este inacceptabil si din pacate nu vrea sa ia nicio masura.

Rep.: Se poate argumenta faptul ca se pierd banii investiti de universitati în medicii tineri care vor sa plece în strainatate si sa nu se mai întoarca?

Vasile Astarastoae: Da. Am facut un calcul pâna anul trecut, nu am mai calculat de atunci. Prin migratia celor 24.000 de medici, din anul 1989 si pâna acum, 17.000 fiiind de când am intrat în UE, România a pierdut 3,5 miliarde de euro numai cu cheltuielile strict educationale – întelegând aici scoala primara, liceul, facultatea si rezidentiatul. Am ridicat problema asta inclusiv la comisarii europeni, cei doi pe care i-am prins pe mandatul meu, si le-am spus ca nu este normal ca o tara sa îti rezolve problemele de sanatate, pentru ca ei au situatia aceasta cu privire la personalul calificat si atunci nu pot sa acopere. În Franta s-a gresit «numerus clausus» si a aparut o problema foarte mare si îsi rezolva problema tocmai luând de la cei saraci. Pleaca medici din Franta în Anglia sau America, din America pleaca în Africa de Sud, de acolo pleaca în Emirate sau Australia, dar chestiunea ca locul lor e acoperit de medici care pleaca cel mai mult din România si apoi pe locul al doilea Bulgaria. Polonia a avut o astfel de problema, dar a rezolvat-o în trei ani si uitati-va ca migratia medicilor polonezi e foarte redusa. Au luat masuri inter-ministeriale în asa fel încât acum Polonia are o migratie normala de 1 – 1,5% din medici.

Rep.: Despre ce masuri vorbim, în afara cresterilor salariale care cred ca este cea mai evidenta?

Vasile Astarastoae: Noi ne-am propus o serie de modificari. Avem sase studii realizate cu privire la motivele pentru care pleaca medicii, printre care si unul calitativ facut si într-un proiect al universitatii în Marea Britanie, în Franta, Austria si Germania. Pe primul loc este realizarea carierei profesionale. Prin cariera întelegând si pozitia medicului în societate. Si atunci, pentru acest lucru este foarte clar ca nu mai schimbi legile de la o zi la alta, ci dai o lege foarte clara. Eu când eram tânar stiam ce am de facut. Stiam ca ma duc la tara, mi-am facut planul ca vin în centrul universitar dând concurs si când au aparut posturile am venit aici. Astazi, la noi vine o lege, mâine alta. Al doilea lucru care tine strict de profesie – în nicio tara din UE medicul nu este functionar public, nici echivalat. La noi Înalta Curte de Casatie si Justitie a decretat ca este. Franta a fost ultima tara care a sustinut asta pâna în 1992, când au renutat. Asta iarasi îti blocheaza evolutia profesionala. Pe locul al doilea este frica de malpraxis. Legislatia noastra face ca un asemenea proces de malpraxis sa puna în conflict medicul cu pacientul într-un interval foarte lung de timp, doi ani si jumatate, trei ani de zile, ca asa este legislatia. În tarile din UE si în America s-a introdus procedura amiabila, societatea de asigurari discuta cu pacientul, vede despre ce este vorba si scoate medicul din ecuatie. Gânditi-va, un medic care este chemat la proces patru ani de zile, ce performanta mai realizeaza el când sta si se gândeste doar la proces? Iar al treilea motiv pentru care se pleaca este venitul. Sa întelegem, salariul nu poate sa creasca. Dar veniturile ar putea sa creasca. Când am propus practica privata în spitalul public, lucru care se întâmpla în Germania, în Franta, în Belgia sau Olanda, la început a fost primita ca Astarastoae vrea sa legalizeze spaga. Ori platile informale exista, ele sunt plati informale, nu este niciun fel de spaga. Este exact diferenta pe care statul nu o acorda si pe care pacientul poate sa o faca. Introduci practica privata în spatiul public si acei pacienti care pot sa îsi permita acest lucru se vor duce pe practica privata, iar ceilalti vor fi tratati normal, dar medicul se va simti altfel si va avea grija. Pentru ca acum asistam la o zona gri. De ce da pacientul plata informala? Sa fie vazut de medicul respectiv si în al doilea rând sa îi acorde atentie. El stie ca medicii sunt foarte putini si dintr-o data medicul devine cel care este stapânul destinului. Si adesea pacientii supraliciteaza. Pacientul, daca l-ai refuzat, spune ca medicul si-a facut plinul, pe mine nu ma mai ia, sunt condamnat. Se introduce lucrul legal care spune ca acel pacient care vrea sa fie vazut de medicul X acolo, în afara orelor de program, dar vrea sa beneficieze de spitalul în care este acel medic acolo poate sa fie programat peste o saptamâna, doua. Daca vrea sa fie vazut imediat acolo de catre profesorul X, atunci trece pe practica privata pentru consultatie sau alt act. Nu înseamna ca trebuie sa fie pe practica privata. Medicul respectiv câstiga pe munca lui si spitalul câstiga pentru ca ia o cota ca a pus la dispozitie spatiul, din acel onorariu, deci are niste venituri suplimentare pe care casa altfel nu i le-ar deconta. În al doilea rând, are medicul la dispozitie un interval de timp mai mare pentru ca altfel medicul se duce în practica privata propriu-zisa. Vede repede-repede pacientii, la ora 13.30 si-a pus halatul si alearga ca are planificati pacienti în cabinetul privat si sistemul clacheaza pentru ca principala sa problema nu e subfinantarea, ci problema personalului calificat, a medicilor.

Rep.: V-ati pus problema recent sa renuntati si la functia de presedinte al Colegiului Medicilor din România?

Vasile Astarastoae: Nu o data, de mai multe ori. Nu sunt chiar insensibil. Duc toate atacurile, dar nu-mi sunt insensibile, mai ales daca uneori le percep a fi nedrepte. Daca nu aveam din nou batalia pentru aceste revendicari ale medicilor, si anume practica privata în spitalul public, medicul sa nu fie functionar public, legea malpraxisului, îmi dadeam mai demult demisia. Repet, este un consum mare de nervi si eu acum sunt perceput de lume nu pe ceea ce am facut în cariera mea profesionala, ci prin titluri. Asta e în România: ai o functie, înseamna ca pe functia asta te-a creat. Or eu nu am fost creat pe functia asta, am realizari în domeniul meu si în bioetica. E o problema dificila aici, oricum mandatul meu se termina în acest an. Problema este, într-adevar, tot asa de a pune în balanta. E dificil de spus, mi-am pus din nou problema, mi-o pun si acum.

Rep.: Exista o dezbatere acum în societate cu privire la plângerile în cazurile de malpraxis si de faptul ca putine dintre acestea se solutioneaza la nivelul Colegiului si ajung în instanta. Este o problema de legislatie care le-ar fi favorabila medicilor sau sunt foarte multe plângeri neîntemeiate?

Vasile Astarastoae: Aici eu m-am ocupat de malpraxis, am scris despre el, deci îl stiu ca pe buzunar. În primul rând, lumea face o confuzie. Malpraxisul, potrivit legislatiei românesti, nu este de competenta Colegiului Medicilor. Acesta rezolva problema disciplinara, raspunderea disciplinara. Acesta înseamna raspundere civila care trimite la lege si în unele cazuri, când este culpa grava, apare raspunderea penala. Oamenii vin la colegiu si bineînteles ca sunt plângeri neîntemeiate foarte multe, sunt cele întemeiate care nu sunt de competenta colegiului si ramân suparati ca dam mustare. Legislatia româneasca este însa atât de stufoasa pentru ca au introdus comisiile de malraxpis pe lânga directiile sanitare si mai sunt cele ale Ministerului Sanatatii, care rezolva cica cazurile acestea. E o pierdere de timp. În primul rând expertii sunt foarte scumpi, ei sunt platiti de cei care fac reclamatii. Deci de la început o serie de pacienti sunt exclusi pentru ca nu-si permit sa plateasca expertul si atunci cazul se claseaza, ceea ce nu este cazul la colegiu. Dupa care îi da o hârtie pe care spune ca este malprapxis. Pentru pacient, hârtia aceea nu are nicio valoare decât ulterior, în proces, când poate sa arate ca comisia de malpraxis i-a dat dreptate, dar celalalt se apara, îsi ia un expert parte care desfiinteaza decizia comisiei de malpraxis a DSP – pentru ca expertul parte pe care si-l ia, pe care îl plateste, se uita cu atentie pe dosar, pe când expertul, chiar daca e platit de DSP, face o activitate formala si spune ca este sau nu este. De aceea legislatia de pe malpraxis trebuie sa fie schimbata pentru ca este atât în defavoarea pacientului, cât si a medicului. A pacientului pentru ca asteapta ani de zile, ma refer la cei care au dreptate, pentru ca nu se poate sa existe o profesie în care totul sa fie perfect, oricine greseste, iar recomandarea Consiliului Europei spune «protejati pacientul, nu blamati medicul, acoperiti prejudiciul». Este defavorabila pentru medici care sunt obligati prin lege sa îsi faca polita de malpraxis pe care societatile de asigurari nu o platesc. Am facut un calcul si nu mi-a fost infirmat de acestea. Ele au platit doar 1,6 la suta din banii colectati, în conditiile în care au fost la cazul Ciomu milioane, la maternitatea Bacau milioane, la maternitatea Giulesti la fel. Nu le-au platit societatile de asigurari, alea vor fi platite de medic din cât are, apoi spitalul daca are, apoi primaria daca are si asa îti distrugi sistemul sanitar pentru ca în loc sa utilizezi banii putini într-un caz, îi trimiti dincolo.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

ARTICOL PRECEDENT

4.000 pachete de tigarete descoperite de politistii de frontiera, la Raducaneni

URMĂTORUL ARTICOL

Ce spun mainile despre starea ta de sanatate

Ultimele știri de la Social

Scandal la UAIC Iasi

Conducerea celei mai prestigioase institutii de invatamant superior din Iasi a luat o decizie radicala in