Astazi, 18 iulie 2013, se implinesc 145 de ani de la una dintre cele mai importante premiere nationale inregistrate in Iasi este aprinderea unui bec electric.
Experimentul s-a petrecut in zilele de 11 si 14 iulie 1868, in spatiul caselor de pe Copou ale boierului iesean Costache Sturza, si a avut loc simultan cu lucrarile de conectare a orasului Iasi la drumul de fier european.
Preocuparea pentru introducerea cailor ferate in Principate fiind la ordinea zilei inca de pe vremea domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 21 septembrie 1868 (stil vechi), prin Decretul nr. 1516 al principelui Carol I, s-a promulgat „Actul de concesiune pentru construirea si exploatarea caei ferate de la Suceava la Iasi, Botosani pana la Roman“. Actul fusese incheiat de guvernul roman cu Societatea austro-engleza „Lemberg – Czernowitz- – Eisenbahn – Gessellschaft“ (L.C. E.G.), cu sediul la Viena, care si-a adaugat la firma termenul „Iassy“ si se numea in limba romana „Lemberg – Cernauti – Iasi“, afisand pe vagoane titulatura L. C. I. E.
De la Roman, alta societate, prusaca, sub conducerea celebrului om de afaceri Strussberg, urma sa execute linia spre Bucuresti – Varciorova, vanzand actiuni, prin marile banci, dupa cum anunta gazeta ieseana „Dreptatea“. Drept consecinta, drumul de fier romanesc era pe buzele multor europeni si romani. Ca efect, in acelasi an, au inceput lucrarile pregatitoare, urmand ca, pana la finele lui 1869, ambele linii sa fie gata pentru darea in exploatare.
Astfel, in vara anului 1868, constructorii companiei vieneze au poposit pe valea Bahluiului pentru a stabili locul cladirii statiei de cale ferata de la capatul liniei, pornita din capitala Austriei. Acestia au observat interesul localnicilor pentru noutati aflate din presa vieneza si dorinta de a avea in orasul lor inzestrari deosebite, printre altele ca palatul garii sa semene cu al Dogilor din Venetia. Inginerii firmei, condusi de directorul Iulian Zaharievici, au calatorit in Moldova pentru inceperea lucrarilor, fiind insotiti si de un domn Luchterhandt, probabil din cadrul societatii. Acesta urma sa dea un spectacol inedit, cu marea inventie tehnica prezentata la Expozitia Universala din Paris din vara anului precedent (1867), aprinzand la Iasi un „soare electric“. Societatea avea asemenea specialisti, caci, odata cu linia ferata, avea sa instaleze si o linie telegrafica, ale carei aparate se alimentau printr-o sumedenie de pile electrice, (piese care transforma energia chimica in energie electrica), care se pregateau si reparau in cadrul Atelierelor Pascani, dat in exploatare la finele anului 1869.
Mai tarziu, in 1879, specialistii firmei aveau sa aduca la Iasi si primele telefoane alimentate cu pile, experimentandu-le cu succes in gara.
Primele experimente de electricitate
Anunturile experimentelor, caci au fost doua, s-au gasit in „Dosarul Caii ferate Lemberg-Cernauti-Iasi,“ (data in exploatare la 1 iunie 1870) si au fost aduse la cunostinta publicului, in premiera, in volumul „Urcand Copoul cu gandul la Podul Verde“, al autorului, aparut in anul 2006, unde s-a publicat o copie si s-a reusit localizarea gradinii care a gazduit evenimentul, scrie ziarullumina.ro.
Potrivit documentelor, cel dintai experiment pentru producerea curentului electric din Principatele Unite a avut loc la Iasi, in ziua de joi, 11 iulie 1868 (stil vechi). Atunci, s-a aprins un „soare electric“, adica o lampa electrica cu arc, in gradina casei logofatului Costache Sturza, din Copou. Aceasta se afla pe locul ocupat in prezent de Spitalul Militar. Gradina era cuprinzatoare, plantata cu multi arbori si deschisa publicului pentru vizitare, casa aflandu-se mult retrasa de la strada, in spatele asezamantului medical de astazi. Batrana zidire adapostea adesea, concerte, sindrofii, evenimente culturale si gazduia personalitati straine aflate la Iasi
Primul anunt cuprindea urmatoarele informatii: „Joi, in 11 iulie 1868, va fi cea anteia representatie, in gradina din casele Sturza, la Copou, cu Fontana Artificioasa (Kalospinthechromokrene) impreuna cu Joculu coloriloru si a luminei. Programul va fi din mai multe parti si Reprezentatia se va sfarsi cu SOARELE ELECTRIKCU, care la Espositiunea cea mare in Paris s-au aratatu pentru anteiasi data si care intrece totu ce s-au aratat pana acuma in felul acesta.
Representatiunile cu Kalospinthechromokrene, care nu s-au vazutu anca aice, au produsu, in toate orasele cele mari din Europa, unde s-au esecutatu, precum in Paris, Londra, Berlin, Viena, cea mai mare mirara, si suntem convinsi ca onor Publicu din Iassi va fi multumitu chiaru dupa Reprezentatia cea anteiu. Luchterhandt“.
„Fantana luminoasa“ si „Lampa soare“
Kalospinthechromokrene (the wonderful magic crystal fountain) sau fantana luminoasa, utilizata pentru ornamente si in zilele noastre, consta dintr-un vas din care ieseau raze luminoase colorate si fusese prezentata la expozitie de profesorul Messter Berlin.
Lampa cu arc electric s-a alimentat din pile electrice, generatorul de curent electric, dinamul, pentru alimentarea lampilor cu arc, fiind realizat prin 1870, de catre inventatorul E. T. Gramme. Se cunosteau pe atunci diferite pile, care dadeau curent suficient, legandu-se intre ele mai multe elemente de format mare, care fusesera utilizate in unele orase europene.
Prima demonstratie de amploare, cu asemenea instalatii, s-a efectuat la Expozitia Universala din Paris (1 aprile 1867-3 noiembrie 1867), unde s-au prezentat diferite noutati electrice, precum „Fantana luminoasa“ cu raze colorate in miscare, „Lampe-soleil“ („Lampa-soare“), iuminandu-se si parcul din Champ-de-Mars prin lampi cu arc electric, fixate pe stalpi inalti. Expozitia s-a organizat din indemnul imparatului Napoleon al III-lea si au participat 41 de tari. Fiindca aducea stralucite realizari tehnice, a fost onorata de mari personalitati europene, precum regina Portugaliei, Maria Pia de Savoie, principele Oscar al Suediei, regele Léopold al II-lea al Belgiei si regina sa, Marie-Henriette, tarul Alexandru al II-lea, sultanul Abdulaziz, regele Louis al II-lea de Bavičre, emirul Abd-el-Kader si altii.
Principiul lampii cu arc fusese descoperit de Sir Humphry Davy (1778-1829), care conectase, prin 1813, doi electrozi de carbune la o pila puternica, obtinand o scanteie electrica. Ulterior, a folosit un flacon de cristal vidat.
Prin 1844, Léon Foucault a inlocuit vidul din cristal cu un gaz conducator de curent (informatii obtinute cu ajutorului inginerului Grigore Covic – Paris). Dupa 1879, lampa cu arc a fost inlocuita de becul cu filament, inventat de Thomas Edison.
Astazi, 18 iulie 2013, se implinesc 145 de ani de la una dintre cele mai importante premiere nationale inregistrate in Iasi. Este vorba despre aprinderea unui bec electric.
Astazi, 18 iulie 2013, se implinesc 145 de ani de la una dintre cele mai importante premiere nationale inregistrate in Iasi este aprinderea unui bec electric.
Experimentul s-a petrecut in zilele de 11 si 14 iulie 1868, in spatiul caselor de pe Copou ale boierului iesean Costache Sturza, si a avut loc simultan cu lucrarile de conectare a orasului Iasi la drumul de fier european.
Preocuparea pentru introducerea cailor ferate in Principate fiind la ordinea zilei inca de pe vremea domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 21 septembrie 1868 (stil vechi), prin Decretul nr. 1516 al principelui Carol I, s-a promulgat „Actul de concesiune pentru construirea si exploatarea caei ferate de la Suceava la Iasi, Botosani pana la Roman“. Actul fusese incheiat de guvernul roman cu Societatea austro-engleza „Lemberg – Czernowitz- – Eisenbahn – Gessellschaft“ (L.C. E.G.), cu sediul la Viena, care si-a adaugat la firma termenul „Iassy“ si se numea in limba romana „Lemberg – Cernauti – Iasi“, afisand pe vagoane titulatura L. C. I. E.
De la Roman, alta societate, prusaca, sub conducerea celebrului om de afaceri Strussberg, urma sa execute linia spre Bucuresti – Varciorova, vanzand actiuni, prin marile banci, dupa cum anunta gazeta ieseana „Dreptatea“. Drept consecinta, drumul de fier romanesc era pe buzele multor europeni si romani. Ca efect, in acelasi an, au inceput lucrarile pregatitoare, urmand ca, pana la finele lui 1869, ambele linii sa fie gata pentru darea in exploatare.
Astfel, in vara anului 1868, constructorii companiei vieneze au poposit pe valea Bahluiului pentru a stabili locul cladirii statiei de cale ferata de la capatul liniei, pornita din capitala Austriei. Acestia au observat interesul localnicilor pentru noutati aflate din presa vieneza si dorinta de a avea in orasul lor inzestrari deosebite, printre altele ca palatul garii sa semene cu al Dogilor din Venetia. Inginerii firmei, condusi de directorul Iulian Zaharievici, au calatorit in Moldova pentru inceperea lucrarilor, fiind insotiti si de un domn Luchterhandt, probabil din cadrul societatii. Acesta urma sa dea un spectacol inedit, cu marea inventie tehnica prezentata la Expozitia Universala din Paris din vara anului precedent (1867), aprinzand la Iasi un „soare electric“. Societatea avea asemenea specialisti, caci, odata cu linia ferata, avea sa instaleze si o linie telegrafica, ale carei aparate se alimentau printr-o sumedenie de pile electrice, (piese care transforma energia chimica in energie electrica), care se pregateau si reparau in cadrul Atelierelor Pascani, dat in exploatare la finele anului 1869.
Mai tarziu, in 1879, specialistii firmei aveau sa aduca la Iasi si primele telefoane alimentate cu pile, experimentandu-le cu succes in gara.
Primele experimente de electricitate
Anunturile experimentelor, caci au fost doua, s-au gasit in „Dosarul Caii ferate Lemberg-Cernauti-Iasi,“ (data in exploatare la 1 iunie 1870) si au fost aduse la cunostinta publicului, in premiera, in volumul „Urcand Copoul cu gandul la Podul Verde“, al autorului, aparut in anul 2006, unde s-a publicat o copie si s-a reusit localizarea gradinii care a gazduit evenimentul, scrie ziarullumina.ro.
Potrivit documentelor, cel dintai experiment pentru producerea curentului electric din Principatele Unite a avut loc la Iasi, in ziua de joi, 11 iulie 1868 (stil vechi). Atunci, s-a aprins un „soare electric“, adica o lampa electrica cu arc, in gradina casei logofatului Costache Sturza, din Copou. Aceasta se afla pe locul ocupat in prezent de Spitalul Militar. Gradina era cuprinzatoare, plantata cu multi arbori si deschisa publicului pentru vizitare, casa aflandu-se mult retrasa de la strada, in spatele asezamantului medical de astazi. Batrana zidire adapostea adesea, concerte, sindrofii, evenimente culturale si gazduia personalitati straine aflate la Iasi
Primul anunt cuprindea urmatoarele informatii: „Joi, in 11 iulie 1868, va fi cea anteia representatie, in gradina din casele Sturza, la Copou, cu Fontana Artificioasa (Kalospinthechromokrene) impreuna cu Joculu coloriloru si a luminei. Programul va fi din mai multe parti si Reprezentatia se va sfarsi cu SOARELE ELECTRIKCU, care la Espositiunea cea mare in Paris s-au aratatu pentru anteiasi data si care intrece totu ce s-au aratat pana acuma in felul acesta.
Representatiunile cu Kalospinthechromokrene, care nu s-au vazutu anca aice, au produsu, in toate orasele cele mari din Europa, unde s-au esecutatu, precum in Paris, Londra, Berlin, Viena, cea mai mare mirara, si suntem convinsi ca onor Publicu din Iassi va fi multumitu chiaru dupa Reprezentatia cea anteiu. Luchterhandt“.
„Fantana luminoasa“ si „Lampa soare“
Kalospinthechromokrene (the wonderful magic crystal fountain) sau fantana luminoasa, utilizata pentru ornamente si in zilele noastre, consta dintr-un vas din care ieseau raze luminoase colorate si fusese prezentata la expozitie de profesorul Messter Berlin.
Lampa cu arc electric s-a alimentat din pile electrice, generatorul de curent electric, dinamul, pentru alimentarea lampilor cu arc, fiind realizat prin 1870, de catre inventatorul E. T. Gramme. Se cunosteau pe atunci diferite pile, care dadeau curent suficient, legandu-se intre ele mai multe elemente de format mare, care fusesera utilizate in unele orase europene.
Prima demonstratie de amploare, cu asemenea instalatii, s-a efectuat la Expozitia Universala din Paris (1 aprile 1867-3 noiembrie 1867), unde s-au prezentat diferite noutati electrice, precum „Fantana luminoasa“ cu raze colorate in miscare, „Lampe-soleil“ („Lampa-soare“), iuminandu-se si parcul din Champ-de-Mars prin lampi cu arc electric, fixate pe stalpi inalti. Expozitia s-a organizat din indemnul imparatului Napoleon al III-lea si au participat 41 de tari. Fiindca aducea stralucite realizari tehnice, a fost onorata de mari personalitati europene, precum regina Portugaliei, Maria Pia de Savoie, principele Oscar al Suediei, regele Léopold al II-lea al Belgiei si regina sa, Marie-Henriette, tarul Alexandru al II-lea, sultanul Abdulaziz, regele Louis al II-lea de Bavičre, emirul Abd-el-Kader si altii.
Principiul lampii cu arc fusese descoperit de Sir Humphry Davy (1778-1829), care conectase, prin 1813, doi electrozi de carbune la o pila puternica, obtinand o scanteie electrica. Ulterior, a folosit un flacon de cristal vidat.
Prin 1844, Léon Foucault a inlocuit vidul din cristal cu un gaz conducator de curent (informatii obtinute cu ajutorului inginerului Grigore Covic – Paris). Dupa 1879, lampa cu arc a fost inlocuita de becul cu filament, inventat de Thomas Edison.
