România vremurilor trecute era împânzită de bordeluri. De la damele de lux până la prostituatele de cartier, toate aveau clienţi fideli. Prostituatele din perioada interbelică erau asaltate. Şi bărbaţii de rând, dar şi domnii bogaţi plăteau pentru a se bucura de ele. Iar câştigurile erau pe măsură. În scurt timp, femeile reuşeau să pună bani frumoşi deoparte, iar cele mai renumite acumulau chiar averi impresionante.
Veniturile lor variau în funcţie de numărul de clienţi. Unele dintre ele aveau 20 sau 25 de clienţi pe noapte. Cele mai frumoase şi mai căutate câştigau chiar şi două mii de lei pe noapte, în timp ce la celelalte, câştigul era de 200 sau 300 de lei.
„Se spune că unele dintre ele şi-au putut achiziţiona în urma a doi trei ani chiar şi un imobil, astfel încât au putut să renunţe la această ocupaţie şi să realizeze o ocupaţie mai tardiţională, nu una atât de puţin obişnuită, cum este prostituţia”, a declarat pentru România TV Anca Niţoi, muzeograf.
Totul se desfăşura însă într-un cadru legal. Femeile de moravuri uşoare îşi făceau periodic analizele medicale şi erau în evidenţele autorităţilor. Dacă încălcau legea, puteau ajunge după gratii.
Primul punct pe care trebuia să îl respecte o persoană care dorea să practice prostituţia era acela de a se înregistra la poliţie, de a se duce la un medic regulat, de a avea o condică de sănătate. Dacă în continuare persistau şi nu respectau legile stabilite de consiliul local atunci li se aplica chiar şi o pedeapsă cu închisoare care putea ajunge şi la un an de zile.
Documente istorice care menţionează activitatea prostituatelor se găsesc în muzeele din aproape toate oraşele ţării.
România vremurilor trecute era împânzită de bordeluri. De la damele de lux până la prostituatele de cartier, toate aveau clienţi fideli. Prostituatele din perioada interbelică erau asaltate.
România vremurilor trecute era împânzită de bordeluri. De la damele de lux până la prostituatele de cartier, toate aveau clienţi fideli. Prostituatele din perioada interbelică erau asaltate.
Şi bărbaţii de rând, dar şi domnii bogaţi plăteau pentru a se bucura de ele. Iar câştigurile erau pe măsură. În scurt timp, femeile reuşeau să pună bani frumoşi deoparte, iar cele mai renumite acumulau chiar averi impresionante.
Veniturile lor variau în funcţie de numărul de clienţi. Unele dintre ele aveau 20 sau 25 de clienţi pe noapte. Cele mai frumoase şi mai căutate câştigau chiar şi două mii de lei pe noapte, în timp ce la celelalte, câştigul era de 200 sau 300 de lei.
„Se spune că unele dintre ele şi-au putut achiziţiona în urma a doi trei ani chiar şi un imobil, astfel încât au putut să renunţe la această ocupaţie şi să realizeze o ocupaţie mai tardiţională, nu una atât de puţin obişnuită, cum este prostituţia”, a declarat pentru România TV Anca Niţoi, muzeograf.
Totul se desfăşura însă într-un cadru legal. Femeile de moravuri uşoare îşi făceau periodic analizele medicale şi erau în evidenţele autorităţilor. Dacă încălcau legea, puteau ajunge după gratii.
Primul punct pe care trebuia să îl respecte o persoană care dorea să practice prostituţia era acela de a se înregistra la poliţie, de a se duce la un medic regulat, de a avea o condică de sănătate. Dacă în continuare persistau şi nu respectau legile stabilite de consiliul local atunci li se aplica chiar şi o pedeapsă cu închisoare care putea ajunge şi la un an de zile.
Documente istorice care menţionează activitatea prostituatelor se găsesc în muzeele din aproape toate oraşele ţării.
