Petre Abrudan a fost un pictor roman ce a realizat portrete, compozitii istorice, naturi statice, pictura monumentala, mozaic si peisaje intr-o maniera realista traditionala („Sfatul cucoanelor”).
Se formeaza ca pictor la Scoala de Arte frumoase din Cluj (1925-1928, 1930-1932). A debutat in anul 1937 la Salon oficial. Petre Abrudan a participat la numeroase expozitii in tara si peste hotare, impunandu-se mai ales prin cele 20 de personale deschise intre 1932-1970 la Cluj, Zalau, Satu Mare, Baia Mare, Bucuresti, Bacau, Craiova, Tirgu Mures. Maturizarea artistului s-a produs pe un drum plin de statornicie, fara ocolisuri, investigatiile sale urmarind, in egala masura, culoarea si linia, valoarea si forma.
Fire meditativa, a scrutat cu intensitate realitatea cautand si reusind sa comunice intr-un limbaj pictural specific, adevaruri semnificative.
Legat prin mii de fire de lumea din care venea, si-a dorit mereu sa poata comunica direct cu ea, selectandu-si mijloacele , lucid si sensibil pentru a strucura cu eficienta fiecare imagine pentru a o incarca de sens.
Cruce noua si La cruce, doua lucrari din tinerete, ne introduc in lumea dramatica a miturilor, dar si a durerilor transilvanene.
Compozitia complexa, plina de tensiune, isi bazeaza expresivitatea pe ritmarea ferma a siluetelor si pe solutiile de culoare echilibrate si directe.
Modelate in planuri mari, fetele oamenilor, ca si mainile ferm desenate, concentreaza in ele toate sensurile dramei. In alte compozitii cum ar fi Muncitor in mina, Catarina, doamna noastra, Noi cladim o tara noua, evocari ale unor scene de lucru sau ale unor momente ale istoriei, sunt relevabile efectele de masa, cu un dinamism interior, motivat plastic si deci cu adevarat elocvent. Peisajul transilvan isi gaseste in Abrudan un rapsod inspirat, preocupat mai ales de exprimarea acestuia in simbolice sinteze monumentale, cu un desen acuzat si functional, cu tonuri intunecate si grave, asternute in tuse ample, predilect verticale.
Petre Abrudan a fost un pictor roman ce a realizat portrete, compozitii istorice, naturi statice, pictura monumentala, mozaic si peisaje intr-o maniera realista traditionala („Sfatul cucoanelor”).
Petre Abrudan a fost un pictor roman ce a realizat portrete, compozitii istorice, naturi statice, pictura monumentala, mozaic si peisaje intr-o maniera realista traditionala („Sfatul cucoanelor”).
Se formeaza ca pictor la Scoala de Arte frumoase din Cluj (1925-1928, 1930-1932). A debutat in anul 1937 la Salon oficial. Petre Abrudan a participat la numeroase expozitii in tara si peste hotare, impunandu-se mai ales prin cele 20 de personale deschise intre 1932-1970 la Cluj, Zalau, Satu Mare, Baia Mare, Bucuresti, Bacau, Craiova, Tirgu Mures. Maturizarea artistului s-a produs pe un drum plin de statornicie, fara ocolisuri, investigatiile sale urmarind, in egala masura, culoarea si linia, valoarea si forma.
Fire meditativa, a scrutat cu intensitate realitatea cautand si reusind sa comunice intr-un limbaj pictural specific, adevaruri semnificative.
Legat prin mii de fire de lumea din care venea, si-a dorit mereu sa poata comunica direct cu ea, selectandu-si mijloacele , lucid si sensibil pentru a strucura cu eficienta fiecare imagine pentru a o incarca de sens.
Cruce noua si La cruce, doua lucrari din tinerete, ne introduc in lumea dramatica a miturilor, dar si a durerilor transilvanene.
Compozitia complexa, plina de tensiune, isi bazeaza expresivitatea pe ritmarea ferma a siluetelor si pe solutiile de culoare echilibrate si directe.
Modelate in planuri mari, fetele oamenilor, ca si mainile ferm desenate, concentreaza in ele toate sensurile dramei. In alte compozitii cum ar fi Muncitor in mina, Catarina, doamna noastra, Noi cladim o tara noua, evocari ale unor scene de lucru sau ale unor momente ale istoriei, sunt relevabile efectele de masa, cu un dinamism interior, motivat plastic si deci cu adevarat elocvent. Peisajul transilvan isi gaseste in Abrudan un rapsod inspirat, preocupat mai ales de exprimarea acestuia in simbolice sinteze monumentale, cu un desen acuzat si functional, cu tonuri intunecate si grave, asternute in tuse ample, predilect verticale.
