Dupa pogromul de la Iasi, prigoana contra evreilor a continuat in Romania. Presa vremii era plina de manifeste antisemite.
Un exemplu de anti-semitism evident in epoca il constituie un articol aparut in „Almanahul muncii romanesti” din anul 1942, intocmit de redactia revistei „Muncitorul national roman”, in care evreii sunt prezentati ca fiind „parazitii muncii romanesti”.
Lamurim aici faptul ca expresia nu e romaneasca, ea e extrapolarea afirmatiei lui Karl Marx: „Cea mai murdara dintre toate semintiile se inmulteste ca paduchii”, conform lui Albert S. Lindemann, „Evreul acuzat. Trei procese celebre – Dreyfus, Beilis, Frank, 1894-1915”, p. 154, Ed. Hasefer, 2002.
„Jidanii traiesc ca paduchii”
Articolul, intitulat sugestiv „Parazitii muncii romanesti”, incepe chiar cu definirea termenului de parazit si cu exemplificarea acestuia. Dupa care, accentual trece din lumea necuvantatoarelor pe cea a oamenilor, mai precis, pe evrei.
„Jidanii traiesc ca si paduchii, din sudoarea si sangele altora. De aceea nu s-au putut aduna la un loc ca sa-si formeze o tara a lor, sa zideasca orase, si s-o ridice cu mainile si puterile lor proprii”. („Parazitii muncii romanesti” in „Almanahul muncii romanesti”, 1942, pagina 40).
In continuare, tonul articolului devine dur, intransigent si acuzator: „Jidanii nu se pricep la munca si au oroare fata de ea. Dar fara munca nu ar fi putut trai. De aceea au dat navala peste altii, incredintati ca ii vor robi intereselor lor si vor sti sa profite de casna altora. In realizarea acestui gand s-au bizuit pe viclenie, pe spiritual de inselaciune si coruptie, in care sunt neintrecuti” (Idem, pag 41).
Romania, posibil centru colonial israelit?
Potrivit articolului citat, la ora respectiva in Romania erau peste 2 milioane de evrei, „o cifra care ne punea printre tarile cele mai greu lovite de invazia lor”. Ei „nu au venit la voia intamplarii, ci dupa hotarari bine chibzuite. Alianta israelita – asociatia lor universala – cautand sa-si creeze centre de colonizari puternice in anumite puncte strategice ale Europei, a gasit cu cale ca Romania poate deveni depozitul cel mai sigur pentru jidani. Intr-un congres tinut la Varsovia in 1850, s-au infatisat avantagiile pe care le prezenta tara noastra pentru fericirea lui Israel”. (Idem).
Calea de patrundere in Romania a fost simpla: evreii „aduceau cu ei chipul jalnic al saraciei si al mizeriei nesfarsite”, iar „spiritul nostru de ospitalitate le-a inlesnit si mai mult navala”. Ei nu aduceau „dorinta de a munci in rand cu oamenii pamantului nostru”. „Aduceau insa un spirit de siretenie si o mare lacomie de castig fara munca”. (Articol citat).
Statistici alarmante
Discrepanta intre veniturile evreilor si ale romanilor este ilustrata sugestiv: „(…) vom arata comparativ situatia veniturilor repartizate intre noi si ei: 14 milioane de romani dispuneau de un venit annual de 27 miliarde lei, adica 2000 lei de persoana, in timp ce 2 milioane de jidani aveau un venit anual de 80 milioane lei, sau 40.000 lei de persoana”. (Idem, pag 42)
O alta statistica privitoare la intreprinderile si afacerile comerciale arata ca din „716.000 comercianti, 531.000 erau jidani si ca acestia detineau de drept injghebarile cele mai productive si mai rentabile. Restul ne ramaneau noua si celorlalti minoritari. Suma totala realizata din veniturile comerciale ajungea la 35 miliarde lei annual, iar din acestia 30 miliarde le reveneau jidanilor”.
Caracatita guvernamentala
Articolul lauda hotararea „D-lui Maresal Ion Antonescu ” prin care s-a inceput romanizarea intreprinderilor industriale si comerciale, prilej cu care „putem vedea si noi veniturile pe care le primeau jidanii aflati aici”.
Concluzia este aceea de la inceput si anume ca evreii sunt paraziti. Pentru acest „statut”, insa, ei au beneficiat de ajutorul guvernantilor romani ai timpului.
„Partidele democratice, nepasatoare fata de interesele tarii si ale populatiei romanesti, s-au complacut intr-o mizerabila complicitate cu ei. Le-au lasat libera calea loviturilor in care jidanii erau organizatori priceputi si le-au dat ajutorul pe care-l cereau.
Politicieni necinstiti, popularizati in fata urnelor prin banii si coruptia jidoveasca, se ridicau in apararea lor si le sustineau planurile de acaparare si parvenire, pentru participarea la castig pe care le-o ofereau jidanii.
Amestecati in aceeasi cloaca, isi imparteau rolurile: unii pentru a inlesni abuzurile, altii pentru a strange gramezile de bani din care se infrupta deopotriva”. (Idem, pag 43)
Finalul articolului este un adevarat elogiu adus maresalului Ion Antonescu. „Prin energia si vointa lui, astazi tara se scutura de parazitismul cumplit al jidovilor si intoarce fiilor sai rodul muncii si al pamantului stramosesc”. (Idem, art. cit.).
Dupa pogromul de la Iasi, prigoana contra evreilor a continuat in Romania. Presa vremii era plina de manifeste antisemite.
Dupa pogromul de la Iasi, prigoana contra evreilor a continuat in Romania. Presa vremii era plina de manifeste antisemite.
Un exemplu de anti-semitism evident in epoca il constituie un articol aparut in „Almanahul muncii romanesti” din anul 1942, intocmit de redactia revistei „Muncitorul national roman”, in care evreii sunt prezentati ca fiind „parazitii muncii romanesti”.
Lamurim aici faptul ca expresia nu e romaneasca, ea e extrapolarea afirmatiei lui Karl Marx: „Cea mai murdara dintre toate semintiile se inmulteste ca paduchii”, conform lui Albert S. Lindemann, „Evreul acuzat. Trei procese celebre – Dreyfus, Beilis, Frank, 1894-1915”, p. 154, Ed. Hasefer, 2002.
„Jidanii traiesc ca paduchii”
Articolul, intitulat sugestiv „Parazitii muncii romanesti”, incepe chiar cu definirea termenului de parazit si cu exemplificarea acestuia. Dupa care, accentual trece din lumea necuvantatoarelor pe cea a oamenilor, mai precis, pe evrei.
„Jidanii traiesc ca si paduchii, din sudoarea si sangele altora. De aceea nu s-au putut aduna la un loc ca sa-si formeze o tara a lor, sa zideasca orase, si s-o ridice cu mainile si puterile lor proprii”. („Parazitii muncii romanesti” in „Almanahul muncii romanesti”, 1942, pagina 40).
In continuare, tonul articolului devine dur, intransigent si acuzator: „Jidanii nu se pricep la munca si au oroare fata de ea. Dar fara munca nu ar fi putut trai. De aceea au dat navala peste altii, incredintati ca ii vor robi intereselor lor si vor sti sa profite de casna altora. In realizarea acestui gand s-au bizuit pe viclenie, pe spiritual de inselaciune si coruptie, in care sunt neintrecuti” (Idem, pag 41).
Romania, posibil centru colonial israelit?
Potrivit articolului citat, la ora respectiva in Romania erau peste 2 milioane de evrei, „o cifra care ne punea printre tarile cele mai greu lovite de invazia lor”. Ei „nu au venit la voia intamplarii, ci dupa hotarari bine chibzuite. Alianta israelita – asociatia lor universala – cautand sa-si creeze centre de colonizari puternice in anumite puncte strategice ale Europei, a gasit cu cale ca Romania poate deveni depozitul cel mai sigur pentru jidani. Intr-un congres tinut la Varsovia in 1850, s-au infatisat avantagiile pe care le prezenta tara noastra pentru fericirea lui Israel”. (Idem).
Calea de patrundere in Romania a fost simpla: evreii „aduceau cu ei chipul jalnic al saraciei si al mizeriei nesfarsite”, iar „spiritul nostru de ospitalitate le-a inlesnit si mai mult navala”. Ei nu aduceau „dorinta de a munci in rand cu oamenii pamantului nostru”. „Aduceau insa un spirit de siretenie si o mare lacomie de castig fara munca”. (Articol citat).
Statistici alarmante
Discrepanta intre veniturile evreilor si ale romanilor este ilustrata sugestiv: „(…) vom arata comparativ situatia veniturilor repartizate intre noi si ei: 14 milioane de romani dispuneau de un venit annual de 27 miliarde lei, adica 2000 lei de persoana, in timp ce 2 milioane de jidani aveau un venit anual de 80 milioane lei, sau 40.000 lei de persoana”. (Idem, pag 42)
O alta statistica privitoare la intreprinderile si afacerile comerciale arata ca din „716.000 comercianti, 531.000 erau jidani si ca acestia detineau de drept injghebarile cele mai productive si mai rentabile. Restul ne ramaneau noua si celorlalti minoritari. Suma totala realizata din veniturile comerciale ajungea la 35 miliarde lei annual, iar din acestia 30 miliarde le reveneau jidanilor”.
Caracatita guvernamentala
Articolul lauda hotararea „D-lui Maresal Ion Antonescu ” prin care s-a inceput romanizarea intreprinderilor industriale si comerciale, prilej cu care „putem vedea si noi veniturile pe care le primeau jidanii aflati aici”.
Concluzia este aceea de la inceput si anume ca evreii sunt paraziti. Pentru acest „statut”, insa, ei au beneficiat de ajutorul guvernantilor romani ai timpului.
„Partidele democratice, nepasatoare fata de interesele tarii si ale populatiei romanesti, s-au complacut intr-o mizerabila complicitate cu ei. Le-au lasat libera calea loviturilor in care jidanii erau organizatori priceputi si le-au dat ajutorul pe care-l cereau.
Politicieni necinstiti, popularizati in fata urnelor prin banii si coruptia jidoveasca, se ridicau in apararea lor si le sustineau planurile de acaparare si parvenire, pentru participarea la castig pe care le-o ofereau jidanii.
Amestecati in aceeasi cloaca, isi imparteau rolurile: unii pentru a inlesni abuzurile, altii pentru a strange gramezile de bani din care se infrupta deopotriva”. (Idem, pag 43)
Finalul articolului este un adevarat elogiu adus maresalului Ion Antonescu. „Prin energia si vointa lui, astazi tara se scutura de parazitismul cumplit al jidovilor si intoarce fiilor sai rodul muncii si al pamantului stramosesc”. (Idem, art. cit.).
