Atacurile liderului liberal, Crin Antonescu, la adresa partenerilor de guvernare, inclusiv la aceea a premierului Ponta, se înteţesc. Această observaţie nu este una tendenţioasă, ci un fapt lesne de remarcat. În fond, nu văd de ce ar trebui să ne facem că nu vedem asta, ascunşi în dosul ochelarilor de cal, din dorinţa de a nu fi catalogaţi drept “băsişti nemernici”, într-un context în care Traian Băsescu nu are niciun chichirez.
Cu siguranţă, nu spunem vreo noutate afirmând că în viscerele liberale se simt deja, fluturând, colicii premonitorii ai “înaltei trădări pesediste”. În “lipsa mea” de morală politică, văzută de peste două decenii, în România şi nu numai, mă întreb cu toată sinceritatea: de când un partid pragmatic (PSD) şi structurat pe principiile formaţiunii din care şi-a tras seva şi cadrele (PCR), deţinător al principiului “ori cu noi, ori împotriva noastră”, ar putea lupta cu abnegaţie şi tărie întru înscăunarea la Cotroceni, în 2014, a unui preşedinte liberal, în mandatul căruia se vor organiza alegerile din 2016, pe când PSD şi PNL vor fi deja regrupate în tabere opuse? !
Sigur, cuvântul lui Ponta dat lui Antonescu poate constitui o garanţie morală – deşi relativă -, în măsura în care liderul pesedist suferă atunci când nu-şi poate ţine promisiunile făcute – vezi pactul de colaborare parlamentară şi guvernamentală, semnat cu UDMR. Cu toate astea, este dovedit de acelaşi exemplu că, dacă partidul şi baronii săi nu vor, atunci rămâne cum vor ei, indiferent de semnăturile din acte.
În consecinţă, pe acest fond al politicilor pragmatice, romantismul camaraderesc va deveni, în scurt, o glumă pitorească. Apoi, nu poate fi pusă la îndoială nici manevra de prestidigitaţie politică realizată de miniştrii PSD, în urma căreia miniştrii PNL au rămas fără fonduri, fără ceasuri, fără curele la pantaloni, în schimb, cu toate guvernele “problemă” în joben. Fapt care a generat, în disperarea de a face rost de bani, bâlbe neliniştitoare – impozitul forfetar, sistarea deconturilor pentru clinicile private –, implicit câteva minusuri în dreptul PNL.
Atacurile liderului liberal, Crin Antonescu, la adresa partenerilor de guvernare, inclusiv la aceea a premierului Ponta, se înteţesc.
Atacurile liderului liberal, Crin Antonescu, la adresa partenerilor de guvernare, inclusiv la aceea a premierului Ponta, se înteţesc. Această observaţie nu este una tendenţioasă, ci un fapt lesne de remarcat. În fond, nu văd de ce ar trebui să ne facem că nu vedem asta, ascunşi în dosul ochelarilor de cal, din dorinţa de a nu fi catalogaţi drept “băsişti nemernici”, într-un context în care Traian Băsescu nu are niciun chichirez.
Cu siguranţă, nu spunem vreo noutate afirmând că în viscerele liberale se simt deja, fluturând, colicii premonitorii ai “înaltei trădări pesediste”. În “lipsa mea” de morală politică, văzută de peste două decenii, în România şi nu numai, mă întreb cu toată sinceritatea: de când un partid pragmatic (PSD) şi structurat pe principiile formaţiunii din care şi-a tras seva şi cadrele (PCR), deţinător al principiului “ori cu noi, ori împotriva noastră”, ar putea lupta cu abnegaţie şi tărie întru înscăunarea la Cotroceni, în 2014, a unui preşedinte liberal, în mandatul căruia se vor organiza alegerile din 2016, pe când PSD şi PNL vor fi deja regrupate în tabere opuse? !
Sigur, cuvântul lui Ponta dat lui Antonescu poate constitui o garanţie morală – deşi relativă -, în măsura în care liderul pesedist suferă atunci când nu-şi poate ţine promisiunile făcute – vezi pactul de colaborare parlamentară şi guvernamentală, semnat cu UDMR. Cu toate astea, este dovedit de acelaşi exemplu că, dacă partidul şi baronii săi nu vor, atunci rămâne cum vor ei, indiferent de semnăturile din acte.În consecinţă, pe acest fond al politicilor pragmatice, romantismul camaraderesc va deveni, în scurt, o glumă pitorească. Apoi, nu poate fi pusă la îndoială nici manevra de prestidigitaţie politică realizată de miniştrii PSD, în urma căreia miniştrii PNL au rămas fără fonduri, fără ceasuri, fără curele la pantaloni, în schimb, cu toate guvernele “problemă” în joben. Fapt care a generat, în disperarea de a face rost de bani, bâlbe neliniştitoare – impozitul forfetar, sistarea deconturilor pentru clinicile private –, implicit câteva minusuri în dreptul PNL.
Citeste articolul integral pe gandul.info
