Descriere personalitate
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iaşi – d. 23 octombrie 1957, Iaşi) a fost un poet roman, membru corespondent al Academiei Romane (1942). A fost director la Teatrul Naţional din Iaşi (1919-1923); profesor şi rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi; director la revista „Insemnări ieşene”.
Debutează in lumea literară cu versuri in „Lumea ilustrată” (1891).
Volumele sale de poezii sunt: „Diafane” (1901), „Din cand in cand” (1903), „Statui” (1914), „Cantecul deşertăciunii” (1921), „Turnul din fildeş” (1929), „Statui. Sonete şi evadări din sonet” (1939).Este cel mai prolific sonetist roman.
Scurt istoric
Mihai Codreanu s-a născut in iulie 1876 la Iaşi, oraş in care işi va petrece cea mai mare parte a vieţii. Primele poezii publicate datează din perioada in care Codreanu frecventa cursurile Liceului Naţional din Iaşi. Incă de pe acum se poate observa influenţa a două mari nume asupra creaţiei sale literare, şi anume, Eminescu şi Baudelaire. Aceştia pot fi identificaţi drept mentori spirituali ai poetului de mai tarziu.
Deşi se inscrie la Facultatea de Drept din Iaşi urmand astfel profesia tatălui, Codreanu nu renunţă la activitatea literară şi la pasiunea pentru scris. Dimpotrivă, asistă in paralel la cursuri din cadrul Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din aceeaşi localitate. Ulterior, işi va perfecţiona cunoştinţele in acest domeniu participand la numeroase prelegeri atat in ţară cat şi in străinătate.
După cum am menţionat deja, Codreanu continuă să scrie şi pe perioada studenţiei, primul volum – ,,Diafane” – văzand lumina tiparului imediat după terminarea facultăţii, in 1901. In acelaşi an debutează şi ca traducător cu opera ,,Martira” de Jean Richepin. Lucrarea care insă ii confirmă valoarea in această nouă postură este traducerea piesei ,,Cyrano de Bergerac” de Edmund Rostand. Aceasta a fost considerată a fi cea mai bună traducere in limba romană, poetul fiind recompensat şi de către Direcţia Naţională a Teatrelor.
Pasionat de literatura franceză, el a continuat activitatea de traducător şi de promotor al acesteia. In acelaşi timp, cu mari inclinaţii spre teatru, s-a implica şi in procesul de punere in scenă a unora din piesele autorilor francezi.
A colaborat cu diverse publicaţii ale vremii, trimiţand spre tipărire numeroase versuri, articole, traduceri şi comentarii literare. Dintre diferitele edituri cu care a colaborat, editura revistei ,,Viaţa romanească” a fost cea care a publicat cel mai important volum de sonete al său intitulat ‚,Statui”. Cuprinzand un număr de 99 de sonete, acest volum l-a consacrat pe Codreanu drept cel mai important sonetist roman. Activitatea sa literară a fost recunoscută la nivel.
La un moment dat, din motive de sănătate, Mihai Codreanu a renunţat la a profesa avocatura şi s-a dedicat exclusiv activităţii literare şi carierei didactice. După ce in tinereţe Codreanu urmase cursurile Conservatorului din Iaşi, la maturitate ajunge profesor in cadrul aceluiaşi Conservator de Muzică şi Artă Dramatică, la catedra de ,,Dicţie, citire expresivă, critică, psihologie teatrală şi scenică”. Mai tarziu, a fost şi la conducerea acestuia.
De asemenea, Mihai Codreanu s-a remarcat şi ca director al Naţionalului ieşean, urmandu-i in funcţie bunului său prieten Mihail Sadoveanu. Deşi pasionat de teatru, Codreanu nu a urcat pe scenă decat o singură dată, in stagiunea 1912-1913, in piesa ,,Martira”. Tracul excesiv il va ţine in spatele luminii reflectoarelor.
In anul 1921, odată cu apariţia unui alt volum de sonete – ,,Cantecul deşertăciunii” – activitatea lui Mihai Codreanu a fost recunoscută şi pe plan internaţional. Ministerul Instrucţiunii Publice din Franţa l-a numit Cavaler al Academiei Franceze in semn de recunoştinţă pentru implicarea sa in activitatea de promovare a culturii franceze. Mai tarziu, tot in semn de recunoştinţă din partea Franţei, a fost decorat şi cu Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare.
Spre sfarşitul vieţii, Codreanu s-a găsit in imposibilitatea de a-şi mai scrie singur poeziile. Semnele bolii manifestate din tinereţe s-au accentuat pană cand, la bătraneţe, Codreanu şi-a pierdut in totalitate vederea. Activitatea de creaţie a continuat insă, poemele fiindu-i aşternute pe hartie de prieteni apropiaţi iar, in ultima perioadă de secretara sa.
Mihai Codreanu a murit in 1957 la varsta de 81 de ani in locuinţa sa din Iaşi. Este vorba despre casa care astăzi găzduieşte Muzeul ,,M. Codreanu”, o casă inchinată sonetului precum a fost şi viaţa poetului.
A. Taxa de intrare:
Expoziţiile permanente: 3 lei/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 3 lei/persoană
B. Taxa de intrare cu reducere:
– Grupuri de peste 12 persoane de studenţi şi pensionari:
Expoziţiile permanente: 2 lei/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 2 lei/persoană
– Elevi (individual şi în grupuri – legitimaţi cu carnetul de elev):
Expoziţiile permanente: 1 leu/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 1 leu/persoană
C. GRATUITĂŢI: preşcolari, veterani de război, persoane cu handicap şi însoţitorii lor, copii din casele de asistenţă socială, lucrători actuali şi pensionari din reţeaua muzeală naţională, membrii Uniunii Scriitorilor, persoanele prevăzute în contractele de colaborare încheiate între Muzeul Literaturii Române Iaşi şi alte instituţii sau societăţi comerciale.
• Fotografierea şi filmarea, în interes personal, sunt permise numai în spaţiile extramuzeale.
• Pentru fotografieri şi filmări interioare se va solicita acordul direcţiunii M.L.R. (prin serviciul Secretariat de la Muzeul „Vasile Pogor”):
– taxă filmare – 25 lei/30 min.
– taxă foto – 10 lei/aparat
– taxă foto/filmare ce necesită racordare la sursa de energie electrică – 100 lei/oră
Descriere personalitate si scurt istoric
Descriere personalitate si scurt istoric
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iaşi – d. 23 octombrie 1957, Iaşi) a fost un poet roman, membru corespondent al Academiei Romane (1942). A fost director la Teatrul Naţional din Iaşi (1919-1923); profesor şi rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi; director la revista „Insemnări ieşene”.
Debutează in lumea literară cu versuri in „Lumea ilustrată” (1891).
Volumele sale de poezii sunt: „Diafane” (1901), „Din cand in cand” (1903), „Statui” (1914), „Cantecul deşertăciunii” (1921), „Turnul din fildeş” (1929), „Statui. Sonete şi evadări din sonet” (1939).Este cel mai prolific sonetist roman.
Scurt istoric
Mihai Codreanu s-a născut in iulie 1876 la Iaşi, oraş in care işi va petrece cea mai mare parte a vieţii. Primele poezii publicate datează din perioada in care Codreanu frecventa cursurile Liceului Naţional din Iaşi. Incă de pe acum se poate observa influenţa a două mari nume asupra creaţiei sale literare, şi anume, Eminescu şi Baudelaire. Aceştia pot fi identificaţi drept mentori spirituali ai poetului de mai tarziu.
Deşi se inscrie la Facultatea de Drept din Iaşi urmand astfel profesia tatălui, Codreanu nu renunţă la activitatea literară şi la pasiunea pentru scris. Dimpotrivă, asistă in paralel la cursuri din cadrul Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din aceeaşi localitate. Ulterior, işi va perfecţiona cunoştinţele in acest domeniu participand la numeroase prelegeri atat in ţară cat şi in străinătate.
După cum am menţionat deja, Codreanu continuă să scrie şi pe perioada studenţiei, primul volum – ,,Diafane” – văzand lumina tiparului imediat după terminarea facultăţii, in 1901. In acelaşi an debutează şi ca traducător cu opera ,,Martira” de Jean Richepin. Lucrarea care insă ii confirmă valoarea in această nouă postură este traducerea piesei ,,Cyrano de Bergerac” de Edmund Rostand. Aceasta a fost considerată a fi cea mai bună traducere in limba romană, poetul fiind recompensat şi de către Direcţia Naţională a Teatrelor.
Pasionat de literatura franceză, el a continuat activitatea de traducător şi de promotor al acesteia. In acelaşi timp, cu mari inclinaţii spre teatru, s-a implica şi in procesul de punere in scenă a unora din piesele autorilor francezi.
A colaborat cu diverse publicaţii ale vremii, trimiţand spre tipărire numeroase versuri, articole, traduceri şi comentarii literare. Dintre diferitele edituri cu care a colaborat, editura revistei ,,Viaţa romanească” a fost cea care a publicat cel mai important volum de sonete al său intitulat ‚,Statui”. Cuprinzand un număr de 99 de sonete, acest volum l-a consacrat pe Codreanu drept cel mai important sonetist roman. Activitatea sa literară a fost recunoscută la nivel.
La un moment dat, din motive de sănătate, Mihai Codreanu a renunţat la a profesa avocatura şi s-a dedicat exclusiv activităţii literare şi carierei didactice. După ce in tinereţe Codreanu urmase cursurile Conservatorului din Iaşi, la maturitate ajunge profesor in cadrul aceluiaşi Conservator de Muzică şi Artă Dramatică, la catedra de ,,Dicţie, citire expresivă, critică, psihologie teatrală şi scenică”. Mai tarziu, a fost şi la conducerea acestuia.
De asemenea, Mihai Codreanu s-a remarcat şi ca director al Naţionalului ieşean, urmandu-i in funcţie bunului său prieten Mihail Sadoveanu. Deşi pasionat de teatru, Codreanu nu a urcat pe scenă decat o singură dată, in stagiunea 1912-1913, in piesa ,,Martira”. Tracul excesiv il va ţine in spatele luminii reflectoarelor.
In anul 1921, odată cu apariţia unui alt volum de sonete – ,,Cantecul deşertăciunii” – activitatea lui Mihai Codreanu a fost recunoscută şi pe plan internaţional. Ministerul Instrucţiunii Publice din Franţa l-a numit Cavaler al Academiei Franceze in semn de recunoştinţă pentru implicarea sa in activitatea de promovare a culturii franceze. Mai tarziu, tot in semn de recunoştinţă din partea Franţei, a fost decorat şi cu Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare.
Spre sfarşitul vieţii, Codreanu s-a găsit in imposibilitatea de a-şi mai scrie singur poeziile. Semnele bolii manifestate din tinereţe s-au accentuat pană cand, la bătraneţe, Codreanu şi-a pierdut in totalitate vederea. Activitatea de creaţie a continuat insă, poemele fiindu-i aşternute pe hartie de prieteni apropiaţi iar, in ultima perioadă de secretara sa.
Mihai Codreanu a murit in 1957 la varsta de 81 de ani in locuinţa sa din Iaşi. Este vorba despre casa care astăzi găzduieşte Muzeul ,,M. Codreanu”, o casă inchinată sonetului precum a fost şi viaţa poetului.
A. Taxa de intrare:
Expoziţiile permanente: 3 lei/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 3 lei/persoană
B. Taxa de intrare cu reducere:
– Grupuri de peste 12 persoane de studenţi şi pensionari:
Expoziţiile permanente: 2 lei/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 2 lei/persoană
– Elevi (individual şi în grupuri – legitimaţi cu carnetul de elev):
Expoziţiile permanente: 1 leu/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 1 leu/persoană
C. GRATUITĂŢI: preşcolari, veterani de război, persoane cu handicap şi însoţitorii lor, copii din casele de asistenţă socială, lucrători actuali şi pensionari din reţeaua muzeală naţională, membrii Uniunii Scriitorilor, persoanele prevăzute în contractele de colaborare încheiate între Muzeul Literaturii Române Iaşi şi alte instituţii sau societăţi comerciale.
• Fotografierea şi filmarea, în interes personal, sunt permise numai în spaţiile extramuzeale.
• Pentru fotografieri şi filmări interioare se va solicita acordul direcţiunii M.L.R. (prin serviciul Secretariat de la Muzeul „Vasile Pogor”):
– taxă filmare – 25 lei/30 min.
– taxă foto – 10 lei/aparat
– taxă foto/filmare ce necesită racordare la sursa de energie electrică – 100 lei/oră
