muzeul_de_istorie_naturala

Institutii de cultura din Iasi (20) – Muzeul de Istorie Naturala

Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi a fost infiinţat la data de 4 februarie 1834, din iniţiativa unui grup restrans de membri ai Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, in frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihăil Zotta, Constantin Sturza şi Costachi Negri. Este primul muzeu de acest gen infiinţat in Principatele Romane şi, ca instituţie culturală, avea drept scop să prezinte publicului din Iaşi „bogăţiile pămantene şi subpămantene ale Moldovei, precum şi curiozităţi din alte părţi ale lumii”.
Solemnitatea inaugurării Muzeului a avut loc duminică, la casa Balş, de pe uliţa Podu Verde, azi bulevardul Copou. In această casa Muzeul a funcţionat pană in anul 1838, cand s-a mutat in Sala mare de la Academia Mihăileană.In anul 1840 s-a cumpărat pentru Muzeu casa vornicului Costachi Sturza, de pe uliţa Hagioaiei, azi bulevardul Independenţei, nr. 16, clădire in care Muzeul, impreună cu Societatea, işi desfăşoară activitatea şi in prezent. In articolul 5 din Proiectul de cumpărare al casei se menţionează: „Cumpărarea acestei case este destinată special pentru Cabinetul de Istorie Naturală sau Muzeu, fiind făcută intr-un scop al binelui public”.
Clădirea, cunoscută şi sub denumirea de casa Roset, a fost construită la finele secolului XVIII, in stil neoclasic, cu boltă pentru trăsuri, fiind astăzi unul din puţinele monumente arhitectonice ale Iaşului cu o structură a parterului de bolţi pe arce.
Pentru a face faţă nevoilor crescande ale Muzeului „Departamentul din lăuntru”, prin porunca 11 599 din 16 april 1844, aproba că locul viran de la est de Muzeu să fie amenajat intr-o piaţă publică pentru desfacerea produselor agricole: fan, făina, miere, vin, lemne de foc, cherestea, etc… Producătorii plăteau o taxă de care beneficiau Societatea şi Muzeul. Piaţa publică a fost desfiinţată in anul 1872, cand, din iniţiativa lui Grigore Cobalcescu şi Anastasie Fatu, locul se ingrădeşte şi se organizează o mică Grădină Botanică in care Dimitrie Brandza, conservatorul Muzeului din acea vreme, plantează diferiţi arbori, printre care cei doi stejari seculari, declaraţi in 1973, Monumente ale Naturii.
Muzeul păstrează in colecţiile sale piese donate la inceputul secolului XIX de către mitropolitul Veniamin Costachi (o colecţie de oase de mamut şi rinocer paros, găsite agăţate drept contra greutate la cumpăna unei fantani din Raşca, ţinutul Fălticenilor), domnitorul Mihail Sturza (elefantul indian Gaba, achiziţionat contra sumei de 135 de galbeni), Iacob Cihac, aga Alecu Bals, Gheorghe Asachi şi alţii.
Chiar de la infiinţare Muzeul a jucat un rol didactic deosebit de important deoarece colecţiile sale erau folosite ca material didactic la lecţiile de istorie naturală de la Academia Mihăileană. Incepand cu data de 11 martie 1834 dr. Iacob Cihac a ţinut in cadrul Muzeului conferinţe publice, tipărite in anul 1837, in primul Manual de istorie naturală in limba romană, editat la Institutul Albinei din Iaşi. Acest manual, impreună cu alte tipărituri ulterioare, a contribuit la formarea terminologiei de specialitate in limba romană. Tot din această perioadă datează primul herbar al Muzeului, constituit dintr-o colecţie de 2844 de plante colectate in anul 1835 de botanistul Iulius Edel şi farmacistul Iosef Szabo pe parcursul unei expediţii in zona Moldovei.
Cabinetul de Istorie Naturală devine cunoscut marelui public şi prin faptul că, in una din sălile lui, deputaţii din Partida Naţională, in noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărat candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei.
In sala declarată ulterior „Monument Istoric”, printre cei 30 de deputaţi se aflau cei mai inflăcăraţi patrioţi pentru unirea Ţărilor Romane ca: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Constantin Rolla, Nicolae Docan, Anastasie Panu, Petru Cazimir, Petru Mavrogheni, Dumitru Miclescu, Constantin Roset Tetcanu, Nicolae Sutu s.a.
Cea mai completă relatare a evenimentului din noaptea de 3/15 ianuarie 1859 ne-a lăsat-o Vasile Alecsandri intr-o scrisoare către fratele său, Iancu Alecsandri, unde subliniază printre altele, că „nouă, celor adunaţi aici ni se dădu numele de Gruparea de la elefant”.
Sala expune, alături de obiecte şi mobilier cu valoare istorică, portretele celor care au infiinţat Muzeul şi Societatea, a personalităţilor care au activat la Muzeu de-a lungul timpului: Iacob Cihac, Grigore Cobalcescu, Anastasie Fătu, Petru Poni, Ioan Borcea, Nicolae Leon, Constantin Motas, Neculai Macarovici, Constantin Visarion Mandru s.a.
Prin refacerea lui, dupa pierderile suferite in timpul celui de-al doilea război mondial, şi ulterior, sub indrumarea Universităţii „Al.I.Cuza” muzeul a devenit o instituţie culturală de inalt nivel ştiinţific, contribuind activ la desfăşurarea procesului de invatamant biologic de toate gradele. In prezent colecţiile Muzeului număra peste 300 000 exemplare, cele mai valoroase fiind colecţiile de Insecte, Moluşte, Amfibieni, Reptile, Păsări, Minerale şi Plante.
Pentru publicul ieşean, pentru elevi şi studenţi, Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi este un excelent loc de recreere şi un spaţiu de invăţămant. Colecţiile sale ştiinţifice, biblioteca şi laboratoarele sale se constituie intr-o utilă bază de studiu pentru toţi cercetătorii din ţară. Amplasat intr-o oază de verdeaţă şi linişte Muzeul vă oferă prilejul de a vă imbogăţi sufletul şi de a participa la cunoaşterea şi protejarea lumii vii.
Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi a fost infiinţat la data de 4 februarie 1834, din iniţiativa unui grup restrans de membri ai Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, in frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihăil Zotta, Constantin Sturza şi Costachi Negri. 

Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi a fost infiinţat la data de 4 februarie 1834, din iniţiativa unui grup restrans de membri ai Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, in frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihăil Zotta, Constantin Sturza şi Costachi Negri. 

Este primul muzeu de acest gen infiinţat in Principatele Romane şi, ca instituţie culturală, avea drept scop să prezinte publicului din Iaşi „bogăţiile pămantene şi subpămantene ale Moldovei, precum şi curiozităţi din alte părţi ale lumii”.
Solemnitatea inaugurării Muzeului a avut loc duminică, la casa Balş, de pe uliţa Podu Verde, azi bulevardul Copou. In această casa Muzeul a funcţionat pană in anul 1838, cand s-a mutat in Sala mare de la Academia Mihăileană.In anul 1840 s-a cumpărat pentru Muzeu casa vornicului Costachi Sturza, de pe uliţa Hagioaiei, azi bulevardul Independenţei, nr. 16, clădire in care Muzeul, impreună cu Societatea, işi desfăşoară activitatea şi in prezent. In articolul 5 din Proiectul de cumpărare al casei se menţionează: „Cumpărarea acestei case este destinată special pentru Cabinetul de Istorie Naturală sau Muzeu, fiind făcută intr-un scop al binelui public”.

Clădirea, cunoscută şi sub denumirea de casa Roset, a fost construită la finele secolului XVIII, in stil neoclasic, cu boltă pentru trăsuri, fiind astăzi unul din puţinele monumente arhitectonice ale Iaşului cu o structură a parterului de bolţi pe arce. 
Pentru a face faţă nevoilor crescande ale Muzeului „Departamentul din lăuntru”, prin porunca 11 599 din 16 april 1844, aproba că locul viran de la est de Muzeu să fie amenajat intr-o piaţă publică pentru desfacerea produselor agricole: fan, făina, miere, vin, lemne de foc, cherestea, etc… Producătorii plăteau o taxă de care beneficiau Societatea şi Muzeul. Piaţa publică a fost desfiinţată in anul 1872, cand, din iniţiativa lui Grigore Cobalcescu şi Anastasie Fatu, locul se ingrădeşte şi se organizează o mică Grădină Botanică in care Dimitrie Brandza, conservatorul Muzeului din acea vreme, plantează diferiţi arbori, printre care cei doi stejari seculari, declaraţi in 1973, Monumente ale Naturii.
Muzeul păstrează in colecţiile sale piese donate la inceputul secolului XIX de către mitropolitul Veniamin Costachi (o colecţie de oase de mamut şi rinocer paros, găsite agăţate drept contra greutate la cumpăna unei fantani din Raşca, ţinutul Fălticenilor), domnitorul Mihail Sturza (elefantul indian Gaba, achiziţionat contra sumei de 135 de galbeni), Iacob Cihac, aga Alecu Bals, Gheorghe Asachi şi alţii.

Chiar de la infiinţare Muzeul a jucat un rol didactic deosebit de important deoarece colecţiile sale erau folosite ca material didactic la lecţiile de istorie naturală de la Academia Mihăileană. Incepand cu data de 11 martie 1834 dr. Iacob Cihac a ţinut in cadrul Muzeului conferinţe publice, tipărite in anul 1837, in primul Manual de istorie naturală in limba romană, editat la Institutul Albinei din Iaşi. Acest manual, impreună cu alte tipărituri ulterioare, a contribuit la formarea terminologiei de specialitate in limba romană. Tot din această perioadă datează primul herbar al Muzeului, constituit dintr-o colecţie de 2844 de plante colectate in anul 1835 de botanistul Iulius Edel şi farmacistul Iosef Szabo pe parcursul unei expediţii in zona Moldovei.
Cabinetul de Istorie Naturală devine cunoscut marelui public şi prin faptul că, in una din sălile lui, deputaţii din Partida Naţională, in noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărat candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei.
In sala declarată ulterior „Monument Istoric”, printre cei 30 de deputaţi se aflau cei mai inflăcăraţi patrioţi pentru unirea Ţărilor Romane ca: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Constantin Rolla, Nicolae Docan, Anastasie Panu, Petru Cazimir, Petru Mavrogheni, Dumitru Miclescu, Constantin Roset Tetcanu, Nicolae Sutu s.a.
Cea mai completă relatare a evenimentului din noaptea de 3/15 ianuarie 1859 ne-a lăsat-o Vasile Alecsandri intr-o scrisoare către fratele său, Iancu Alecsandri, unde subliniază printre altele, că „nouă, celor adunaţi aici ni se dădu numele de Gruparea de la elefant”. 
Sala expune, alături de obiecte şi mobilier cu valoare istorică, portretele celor care au infiinţat Muzeul şi Societatea, a personalităţilor care au activat la Muzeu de-a lungul timpului: Iacob Cihac, Grigore Cobalcescu, Anastasie Fătu, Petru Poni, Ioan Borcea, Nicolae Leon, Constantin Motas, Neculai Macarovici, Constantin Visarion Mandru s.a.

Prin refacerea lui, dupa pierderile suferite in timpul celui de-al doilea război mondial, şi ulterior, sub indrumarea Universităţii „Al.I.Cuza” muzeul a devenit o instituţie culturală de inalt nivel ştiinţific, contribuind activ la desfăşurarea procesului de invatamant biologic de toate gradele. In prezent colecţiile Muzeului număra peste 300 000 exemplare, cele mai valoroase fiind colecţiile de Insecte, Moluşte, Amfibieni, Reptile, Păsări, Minerale şi Plante.
Pentru publicul ieşean, pentru elevi şi studenţi, Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi este un excelent loc de recreere şi un spaţiu de invăţămant. Colecţiile sale ştiinţifice, biblioteca şi laboratoarele sale se constituie intr-o utilă bază de studiu pentru toţi cercetătorii din ţară. Amplasat intr-o oază de verdeaţă şi linişte Muzeul vă oferă prilejul de a vă imbogăţi sufletul şi de a participa la cunoaşterea şi protejarea lumii vii.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

ARTICOL PRECEDENT

Stefan Placinta, avocat din Baroul Iasi, a accidentat un copil de 8 ani pe trecerea de pietoni. Avocatul a fugit de la locul accidentului si dupa ce a fost prins de politie a refuzat sa sufle in alcool-test

URMĂTORUL ARTICOL

Eveniment unic la Iasi! Astazi (03.09.2013) este programata cea mai importanta expozitie mobila de instrumente muzicale din Europa Centrala si de Est

Ultimele știri de la Cultura