Infiinţată in l950 in formula de Teatru de păpuşi, noua instituţie de spectacole pentru copii cu trupă stabilă din Iaşi şi-a deschis prima stagiune cu „Peştisorul de aur” de A.S. Puşkin, regia Iosif Ligeti, cu cinci actori in distribuţie. Adevăratul intemeietor al trupei a fost regizorul Manole Al. Foca, profesor de filosofie şi dicţie la Conservatorul ieşean, secretar personal al poetului Mihail Codreanu. El s-a preocupat de formarea unei prime generaţii de actori (Lucreţia Cărăuţu, Elena Brehnescu, Emil Petcu, George Zaharia, Petre şi Emilia Valter, Ion şi Simona Agachi, Constantin si Nicolae Brehnescu, Eliza Florescu), dintre care unii mai pot fi văzuţi şi astăzi pe scena teatrului (Constantin Brehnescu, convertit la regie, Nicolae Brehnescu, Ion Agachi). Primele reprezentaţii au fost găzduite de o sală de cinematograf, intr-un mic spaţiu de pe strada Ştefan cel Mare, in curtea Bisericii Catolice. In acei ani, repertoriul era constituit mai ales din poveşti populare romaneşti, completate, incepand cu cel de al doilea deceniu de activitate, cu importante titluri de afiş ale literaturii universale: „Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet, „Căsătorie cu de-a sila” de Molire, „Prinţesa Turandot” de Carlo Gozzi etc.
In l973, titulatura instituţiei se schimbă in Teatrul pentru Copii şi Tineret, teatrul lărgindu-şi aria repertorială şi gamă mijloacelor actoriceşti, imbinand arta păpuşărească cu muzica, poezia, pantomima şi dansul, adresandu-se mai multor categorii de varste. Sunt testate şi reprezentaţii in spaţii neconvenţionale, care au fost bine receptate de public. O nouă generaţie de actori s-a format atunci: Ortansa Stănescu, Constantin Ciofu, Camelia Poenaru, Constantin Amuntencei, Mircea Sava, Doina Iarcuczewicz, Nina Dimitriu, Liviu Smantanică, Cristina Anca Ciubotaru, căreia i s-a adăugat una mai tanără: Dorina Crişan Rusu, Liliana Mavriş Viorel Varlan, Toma Hogea. Cu ei au lucrat regizorii Natalia Dănăilă şi Constantin Brehnescu, scenografa Axenti Marfa, ca şi o serie lungă de prestigioşi colaboratori din ţară: scriitorii Nina Cassian, Valentin Silvestru, Silvia Kerim, regizorii Cătălina Buzoianu, Anca Ovanez, Petre Bokor, Nicolae Scarlat, scenografii Hristofenia Cazacu, Cik Damian, George Doroşenco, Eustaţiu Gregorian, compozitorii Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, Cristian Misievici, Anda Tăbăcaru.
In 1977, din cauza avarierii clădirii, sediu al teatrului va fi, pentru zece ani, Casa Tineretului. In acelaşi an a demarat construirea unui nou sediu unde, din decembrie l987, teatrul işi desfăşoară activitatea. Clădirea este ultramodernă, unică in Romania şi rară in Europa, şi dispune de două săli de spectacole, cea mare cu 450 locuri, cea mică cu 150, săli de repetiţii, foaiere ample, ateliere de producţie. Inaugurarea ei a insemnat şi completarea denumirii teatrului, pe frontispiciu fiind inscris numele Teatrul pentru Copii si Tineret „Luceafărul”. Pe afişul permanent figurează autori clasici ai literaturii universale (Charles Perrault, Fraţii Grimm, Carlo Collodi, H.G.Wells, Mark Twain, Pamela Travers, Frank Baum) şi autori romani (Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale). Trupa stabilă de la „Luceafărul” este alcătuită in acest moment de 22 de actori, 2 regizori şi un scenograf. Teatrul este finanţat de Consiliul Judeţean, dar are si venituri proprii. Trupa pregăteşte in fiecare stagiune, in medie, cate cinci noi premiere pe care le vizionează aproximativ 50.000 de spectatori. Ultimii ani au marcat o accentuare a interesului artistic pentru categorii de public mai largi, ca acelea ale adolescenţilor şi tinerilor. An de an, spectacolele Teatrului sunt invitate şi selectate la cele mai reprezentative festivaluri din Romania şi din străinătate, impresia bună şi foarte bună lăsată fiind concretizată in aprecieri critice laudative in premii. Printre festivalurile din ţară unde „Luceafărul” a participat, se numără Festivalul „Bucurii pentru Copii. Spectacole de colecţie” (Teatrul Ţăndărică Bucureşti), Festivalul „Puck” Cluj Napoca, Festivalul „Gulliver” Galaţi etc.).
Participările internaţionale ale Teatrului fac cinste unei instituţii de rang naţional. Printre ţările in care instituţia ieşeană şi-a prezentat producţiile se numără SUA (Washington, New York), Franţa (Charlesvilles Mezieres, Onet le Chateau), Germania (Esslingen, Bremen), Austria (Mistelbach), Italia (Spoleto, Venetia), Ungaria (Beckescsaba), Cehia, Iugoslavia (Zagreb), Turcia (Bursa), Iordania (Aman), Pakistan (Lahore, Karaci, Islamabad), India (Mombay, Heiderabad, Udaipur), Iran (Teheran). Dintre cele mai recente, unde Teatrul „Luceafărul” a reprezentat Romania, se numără Festivalul Mondial al Artei Marionetei Praga (Cehia; 2008, 2009, 2010) şi Festivalul Internaţional de Păpuşi, Umbre şi Karagoz Bursa (Turcia 2009).
Din 2007, in luna martie, cu prilejul Zilei Mondiale a Animatiei şi Zilei Internationale a Marionetei, au fost organizate ediţii succesive ale FESTIVALULUI „HAI LA TEATRU!”, al trupelor din şcolile şi liceele judeţului. Manifestarea s-a bucurat de mare succes in randul publicului său ţintă, atrăgand la fiecare ediţie in medie 45-50 de trupe de teatru şcolar şi mii de spectatori.
Un eveniment de top este FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU PENTRU COPII ŞI TINERET (FITCT) „Luceafărul”, organizat anual in prima decadă a lunii octombrie. Cele două ediţii care au avut loc pană acum (2008 şi 2009) s-au plasat fiecare sub generice sinonime acelora ale UNESCO („diversitate şi dialog”, „inovaţie şi creativitate”), selectand şi aducand la Iaşi trupe şi spectacole valoroase din intreaga lume (SUA, Canada, Chile, Brazilia, Franta, Germania, Italia, Cipru, Elveţia, Rusia, Spania, Ucraina, Indonezia) şi, fireşte, Romania (Bucureşti, Cluj, Tg Mureş, Galaţi, Sibiu etc.) Partenerii Teatrului „Luceafărul” au fost Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural German, Ministerul Culturii din Chile şi Brazilia, ca o probă a anvergurii artistice a manifestării. Inclusă in programele „Iaşi 600” şi „Iaşi 600 plus”, finanţate de Consiliul Local, reuniunea festivalieră şi-a făcut renumele uneia dintre cele mai importante din ţară.
In premieră absolută pentru Iaşul teatral, s-a derulat proiectul dramatIS, coordonat de criticul de teatru Oltiţa Cintec (2007-2009). Scopul proiectului este punerea in valoare a tinerilor autori ieşeni de texte dramatice, iar forma concretă a constat in realizarea unei serii de spectacole-lectură cu piese de Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Cătălin Mihuleac, Călin Ciobotari, Lazăr Valentin şi Ioan Sapdaru. Volumul Antologia dramatIS (editat de Cartea Romanească, Bucureşti 2008) este un semn clar al recunoaşterii interesului naţional starnit de acest program. Antologia a obţinut Premiul pentru antologie la Targul de carte LIBREX 2009.
In fiecare nouă stagiune, pe afişul curent al instituţiei se adaugă in medie 4-5 noi titluri, repertoriul permanent fiind alcătuit din cca. 30 de titluri. Din punct de vedere reportorial, acestea vizează categorii de public care merg de la varsta preşcolară la liceeni şi studenţi. Programe precum „Mari titluri, mari autori” s-au orientat spre marile creaţii ale copilăriei pe care le-au dramatizat şi adus in scenă: Prinţ şi cerşetor de Mark Twain, Aventurile baronului Munchausen după A. Burger, Prinţesa Turandot de Carlo Gozzi, Furtuna de W Shakespeare etc. Iniţiative speciale au vizat atragerea publicului şi dincolo de incinta teatrului. Programul „teatru la muzeu”, derulat in colaborare cu Muzeul Literaturii Romane din Iaşi, a urmărit valorificarea cadrului autentic al Casei Pogor ca element scenografic intr-un spectacol cu tentă documentară, Eminescu şi Veronica. Cele patru personaje (Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă şi Titu Maiorescu) refac din replicile şi acţiunile lor cateva fragmente de istorie literară esenţială, spectacolul fiind susţinut ca o incheiere a turului muzeal făcut de elevi. Un alt program, Scena din subsol, a promovat direcţia underground, atat de apreciată de tinerii din ziua de astăzi. Spectacolul pentru tineri Sectorul S de Emanuel Parvu a fost prezentat sub acest generic, tematica sa orientată spre zonele marginale ale existenţei făcandu-l atractiv pentru programe sociale ale altor instituţii ieşene, cu care a intrat in colaborare: de pildă, programul CIRTIţA coordonat de dr Tudor Ciuhodaru de la UPU-Spitalul „Sf Ioan” Iaşi. O altă producţie a teatrului, Oase pentru Otto de Lia Bugnar a fost prezentat sub forma de Dirigenţia teatrală, o formulă care a inclus dezbateri pe tema cu semnficaţii etice adusă in discuţie de piesă. Programul Luceafărul, centru de cultură teatrală urmăreşte prezentarea spectacolelor in cat mai mult oraşe din ţară, in mediul rural şi urban, pentru sporirea vizibilităţii artistice.
Toate aceste succese şi programe atestă deschiderea Teatrului „Luceafărul” spre tendinţele estetice ale momentului, dorinţa şi potenţialul de a-şi indeplini misiunea artistică de teatru de importanţă naţională in peisajul de gen autohton.
