Descrire personalitate si scurt istoric
Descrire personalitate si scurt istoric
Părinţii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia şi Profira Ursache, fată de răzeşi. Se stabileşte la Bucureşti, in 1904, se căsătoreşte, şi va avea unsprezece copii. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simţi mai apropiat spiritual de revista care apărea la Iaşi, Viaţa Romanească. In anul 1919 editează, impreună cu Tudor Arghezi, la Iaşi, revista Insemnări literare. Devine membru al Academiei Romane in 1921. In 1928 publica povestirea Hanul Ancuţei, aparţinand perioadei de maturitate a scriitorului. In anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu şi Grigore T. Popa scot, incepand cu luna ianuarie, revista lunară Insemnări ieşene. In anul 1948 publică romanul Păuna Mică,iar un an mai tarziu in 1949, Mihail Sadoveanu este ales preşedinte al Uniunii scriitorilor. Caţiva ani mai tarziu, in 1952 publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, capodoperă a geniului. In 1954 publică volumul Aventură in lunca Dunării. In anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu se stinge din viaţă in data de 19 octombrie 1961, fiind inmormantat alături de Eminescu şi Caragiale.
Scurt istoric
Principalele date referitoare la istoricul Casei de la Copou – devenită celebră datorită personalităţilor care au ctitorit-o şi care au locuit-o de-a lungul anilor – ne sunt furnizate de istoricul Dan Bădărău, cercetător al trecutului Iaşilor. Apelăm, deci, la sursa cea mai autorizată. „La 1834 nu se afla incă pe acest loc decat o vie a agăi Kogălniceanu in mijlocul vechilor podgorii ale Iaşilor, despre care se pomeneşte in cronici, căci războaiele nu le-au ocolit şi nu o dată s-au dat lupte printre vii. Mihail Kogălniceanu avea in oraş o casă spaţioasă, care mai există şi astăzi; dar el a hotărat să dea curs fanteziei sale şi să-şi clădească o vilă in mijlocul podgoriei, aproape la porţile Iaşilor. Şi tot el este acela care a avut ideea să ridice turnul in patru muchii din care cuprinzi cu vederea Moldova cu tot latul ei, din valea Prutului şi pană la Ceahlău.
(…) la 1856 vila era infiinţată de mai mulţi ani. Lovit de una din acele jene financiare strigătoare care erau lucru curent la el, fostul adjutant domnesc o dăduse cu chirie. … Cand Mihail Sadoveanu a dobandit proprietatea la 1919, impreună cu fratele său Vasile, vila nu se afla in special in interior, in infăţişarea exactă in care fusese clădită. Mihail Kogălniceanu o vanduse in cele din urmă bancherului milionar şi baron austriac Neuschotz, care a infrumuseţat-o, introducand parchete instelate, precum şi ferestre şi uşi aduse de la Viena. Pe acestea din urmă, Neuschotz n-a uitat că se cuvenea să le orneze cu cate o coroană de baron; iar aceste embleme, Sadoveanu s-a grăbit să le inlăture, la randul său. Şi tot din timpul lui Neuschotz este şi sala de baie de patrician roman, in plăci de faianţă, cu mica ei piscină ingropată in planşeu.
… Intamplarea a voit ca Mihail Sadoveanu să păşească in noua sa casă de la Copou, in 1919, intr-un moment in care George Enescu era pe punctul de a se deslipi de o reşedinţă care ii devenise dragă şi in care compusese şi cantase timp de trei ani, cand se stabilise momentan in Iaşi de pe urma celui dintai război mondial. Vreme de mai multe luni de zile, Euterpe şi Erato au prezidat deci amandouă intr-o aceeaşi casă. In cele din urmă insă, muza lui Mihail Sadoveanu a rămas să stăpanească singură şi timp de două decenii a vieţuit nestingherită in acest cadru, inspirandu-l pe cel mai mare prozator al poporului nostru. In 1947, Mihail Sadoveanu a donat domeniul Institutului de Agronomie din Iaşi. Castelul cu turn cunoaşte acum o nouă etapă a istoriei sale. Dar nimeni şi nimic nu ar izbuti vreodată să alunge din aceste locuri umbrele luminoase chemate la viaţă de uriaşul maestru al literaturii romaneşti şi născute nemuritoare.”
La 6 noiembrie 1980, casa de la Copou cunoaşte momentul sărbătoresc al inaugurării sale ca Muzeu Memorial „Mihail Sadoveanu”. Sunt prezenţi la festivitate: fiica scriitorului, Profira Sadoveanu, soţia sa, Valeria Sadoveanu, I.P.S. Teoctist, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei scriitori şi oameni de cultură, oficialităţi din Iaşi, un numeros public. Gazde sunt muzeografii Muzeului Literaturii Romane din Iaşi, cei care, cu efort şi stăruinţă, au dat clădirii destinaţia şi infăţişarea de astăzi. Alături de ei, domnul Constantin Mitru, cumnatul şi secretarul marelui scriitor, fără iniţiativa şi contribuţia căruia acest lăcaş al memoriei noastre culturale poate că n-ar fi existat. Ansamblul sculptural (autor Dan Covătaru) din grădina muzeului păstrează cu pioşenie urna funerară cu rămăşiţele pămanteşti ale Valeriei Sadoveanu. Dorinţa scriitorului de a-şi afla odihna veşnică in acest loc nu s-a infăptuit incă. Reamintim cuvintele sale, rostite la 6 februarie 1938, cu prilejul conferirii de către Universitatea ieşeană a titlului de doctor „honoris causa”: „Oriunde m-ar purta valurile vieţii, dumneavoastră ştiţi că mă intorc aici aşa cum albina, după ce explorează campia şi cerul, se intoarce la roiul său, fără de care nu poate trăi. Nădăjduiesc ca şi popasul meu din urmă, cel definitiv, tot aici va fi. Doresc ca acest popas să fie cat mai intarziat, surprizele existenţei şi fragilitatea fiinţei noastre l-ar putea face, insă, şi foarte apropiat.”
A. Taxa de intrare:
Expoziţiile permanente: 3 lei/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 3 lei/persoană
B. Taxa de intrare cu reducere:
– Grupuri de peste 12 persoane de studenţi şi pensionari:
Expoziţiile permanente: 2 lei/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 2 lei/persoană
– Elevi (individual şi în grupuri – legitimaţi cu carnetul de elev):
Expoziţiile permanente: 1 leu/persoană
Expoziţiile tematice temporare: 1 leu/persoană
C. GRATUITĂŢI: preşcolari, veterani de război, persoane cu handicap şi însoţitorii lor, copii din casele de asistenţă socială, lucrători actuali şi pensionari din reţeaua muzeală naţională, membrii Uniunii Scriitorilor, persoanele prevăzute în contractele de colaborare încheiate între Muzeul Literaturii Române Iaşi şi alte instituţii sau societăţi comerciale.
• Fotografierea şi filmarea, în interes personal, sunt permise numai în spaţiile extramuzeale.
• Pentru fotografieri şi filmări interioare se va solicita acordul direcţiunii M.L.R. (prin serviciul Secretariat de la Muzeul „Vasile Pogor”):
– taxă filmare – 25 lei/30 min.
– taxă foto – 10 lei/aparat
– taxă foto/filmare ce necesită racordare la sursa de energie electrică – 100 lei/oră
