Sintagma Europa franceza s-a regasit, se stie, destul de frecvent in verbiajul politic si cultural din Secolul Luminilor si din cel supranumit de romantici al nationalitatilor.
Sintagma Europa franceza s-a regasit, se stie, destul de frecvent in verbiajul politic si cultural din Secolul Luminilor si din cel supranumit de romantici al nationalitatilor. Pentru cel de-al XVIII-lea secol, respectiva sintagma privea „un anume colocviu al spiritelor”, „o Europa a intelectualilor”, cum remarca Paul Hazard, ce se exersau „in limba lui Voltaire”. In „orizontul ideilor”, secolul XVIII a fost, intr-adevar, cel Mare. Nu insa si in „tendinta istorica” de a debloca formele de viata ale Vechiului Regim, tendinta in care acelasi secol si-ar fi etalat doar „o maretie inhibata”. Noi forme de viata, vadind noi „reguli tendentiale”, care, sustinea Fernand Braudel, au dat mai intotdeauna masura si sens „duratei”, s-au conturat cu claritate sub impactul Revolutiei declansata la 1789. In noua „durata”, a afirmarii natiunilor, Revolutia s-a inscris prin ceea ce a dezvaluit ea mai profund, dupa cum secolul pe care l-a anticipat, daca nu chiar l-a initiat – al nationalitatilor –, s-a inscris prin ceea ce a avut el mai specific.
Miercuri, 13 martie, ora 18.00
Institutul francez Iasi, Sala „B. Fondane”
In prezenta autorului
Invitati: Acad. Dr. Alexandru Zub, Prof. univ. dr. Simona Modreanu
Eveniment organizat in parteneriat cu Editura Junimea, in cadrul Lunii Francofoniei
