Bastionul Croitorilor (în maghiară Bethlen bástyája, alternativ Szabók bástyája, în trad. „Bastionul Bethlen” sau „Bastionul Croitorilor”) este unul din puținele turnuri de fortificație care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului și care s-a păstrat intact până în zilele noastre.
A fost finanțat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanțat de altă breaslă (croitori, cizmari, tâmplari, săpunari, rotari, olari, zidari, curelari etc).
Bastionul reprezintă colțul de Sud-Est al cetății medievale ridicate începând cu secolul al XV-lea (este amintit deja în anul 1475). Între anii 1627-1629, în perioada principelui Gabriel Bethlen, bastionul a fost reconstruit, ajungând la forma actuală. Este construit din piatră dăltuită, zidurile masive păstrând încă lăcașurile de tragere. Spre nord se mai păstrează încă o bucată din zidul de piatră cu creneluri și drumul de strajă pe zid.
A fost denumit dupa breasla croitorilor din Cluj care l-a întreținut și a avut obligația pazei orașului în acel punct, fiind singurul bastion al cetății vechi care s-a păstrat integral.
După bătălia de la Mirăslău, Baba Novac și preotul Saski au fost prinși, torturați și executați în cetatea Clujului de către nobilii transilvăneni. În apropierea bastionului a fost expus, în 1601, trupul tras în țeapă al lui Baba Novac, general al lui Mihai Viteazul. În amintirea lui Baba Novac a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea.
Bastionul a fost restaurat în anul 1924 și transformat în muzeu de către Comisiunea Monumentelor Istorice. O altă restaurare a avut loc în 1959. În 2007-2009, după două decenii de paragină, bastionul a fost din nou restaurat, iar în prezent găzduiește Centrul de cultură urbană, care cuprinde o cafenea literară la subsol, o sală de conferințe și spații expoziționale.
