Clădirea a fost construită pentru a servi drept sediu al Fundaţiei universitare „Regele Ferdinand I”, urmărindu-se a fi un reper cultural la împlinirea a 60 de ani de către Ferdinand.
În anul 1928 a fost cumpărat imobilul de pe terenul unde în prezent se află Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, organizat un concurs de proiecte câştigat de inginerul Emil Prager. Lucrările s-au derulat între 1930-1934. Din cauza problemelor economice clădirea nu s-a bucurat de o festivitate de inaugurare. Pe acoperişul Fundaţiei trebuiau să fie aşezate statuile celor mai reprezentativi conducători din istoria românilor, printre ei regăsindu-se şi Carol I şi Ferdinand. Simbolistic, această idee urmărea să consacre locul celor doi regi în panteonul românesc. Grupul realizat de C. Jotzu în anii 1933-1934 nu a mai fost amplasat în locaţia iniţială, manifestându-se temerea că strucutura de rezistenţă a imobilului nu va putea suporta o greutate aşa de mare. Prin urmare, statuile au fost aranjate în curtea bibliotecii.
