Parlamentul pregateste deblocarea a doua initiative legislative foarte importante pentru persoanele supraindatorate: legea insolventei persoanelor fizice si legea colectarii debitelor

 

 

 

După mai bine de trei de amânări şi tergiversări, Camera Deputaţilor scoate proiectul de lege privind insolvenţa persoanelor fizice de la naftalină.

În Parlament sunt trei proiecte care îşi propun să legifereze falimentul personal, însă cel la care deputaţii din Comisia juridică vor lucra la începutul anului viitor este plx 105/2010. Acest proiect a fost înaintat de PDL în 2010, a trecut de Senat şi a rămas împotmolit în Cameră, după Banca Naţională şi băncile comerciale au solicitat ca îngheţarea sa să fie  asumată prin scrisoarea de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional.

Camera deputaţilor va dezbate proiectul de lege privind insolvenţa persoanelor fizice în luna februarie. Acesta a avut o scurtă apariţie pe ordinea de zi a plenului Camerei deputaţilor în săptămâna trecută, însă a fost retrimis în comisie pentru că nu avea raport.

 

„Nu are raport, se va discuta în februarie în comisie. E greşit trecut pe ordinea de zi”, ne-a transmis deputatul PNL Alina Gorghiu, membru al Comisiei juridice (responsabilă cu întocmirea raportului).

 

Proiectul de lege ar urma să sufere unele modificări, susţine deptutatul Daniel Fenechiu, membru al Comisiei juridice din partea PPDD, şi pentru asta ar exista consensul tuturor partidelor. Acesta ne-a transmis că a avut loc o discuţie de principiu în seara în care Comisia juridică opera modifcările la Codul penal.

 

Ce spune proiectul de lege

 

Proiectul de lege, scris de avocatul Gheorghe Piperea, preia elemente din modul în care insolvenţa persoanelor fizice este reglementată în dreptul anglo-saxon. Astfel, debitorii supraîndatoraţi ar trebui să treacă printr-un proces reltativ rapid prin care să fie acoperite creanţele creditorilor, dar şi prin care aceştia să poată fi reintroduşi în viaţa economică şi socială.

 

Starea de insolvenţă există şi în cazul debitorilor persoane fizice aşa cum există şi în cazul firmelor, chiar dacă în cazul primei categorii aceasta nu este recunoscută de lege. Debitorii pot ajunge insolvenţi dintr-o serie de motive, cum sunt modificările substanţiale ale sarcinii datoriei, scăderea sau dispariţia veniturilor din cauza pierderii locului de muncă, a unei boli sau a unui divorţ, de pildă.

 

Astfel, potrivit proiectului de lege, instanţa poate declara insolvent debitorul, la cererea sa sau la cererea creditorilor. La fel ca în cazul firmelor, pe perioada insolvenţei, sunt suspendate acţiunile de executare silită, cuantumul datoriilor este îngheţat la nivelul iniţierii procedurii, fără a se adăuga alte dobânzi sau penalităţi.

 

Aflat în stare de insolvenţă, debitorul poate propune un plan prin care datoriile sale către creditori vor fi plătite, plan desfăşurat sub supravegherea unui administrator judiciar şi a controlului periodic al instanţei, altfel este declarat falit.

 

Proiectul de lege descrie trei etape în care se poate găsi debitorul insolvent: o perioadă de observaţie de 90 de zile, una de reorganizare judiciară şi falimentul personal.

 

Pe perioada de observaţie si pe perioada reorganizarii judiciare, debitorul îşi va păstra dreptul de a-şi administra averea. În cazul falimentului debitorul este reprezentat în instanţă de lichidator şi acesta nu îşi mai poate administra averea. În perioada de observaţie instanţa numeşte un administrator judiciar care are datoria, printre altele, de a face un inventar al bunurilor debitorului, de a face o listă a creditorilor acceptaţi şi de a propune instanţei ca debitorul şi familia sa să rămână în locuinţă.

 

Următorul pas preferabil este cel al reorganizării, care presupune prezentarea unui plan de către debitor ce trebuie aprobat în maximum 180 de zile, şi care se poate întinde pe maximum 3 ani. Debitorul trebuie să raporteze la 6 luni judecătorului şi în fiecare lună administratorului judiciar modul în care se desfăşoară planul. După expirarea perioadei, dacă planul a fost executat cu bună-credinţă, atunci debitorului i se poate tăia datoria rămasă şi acesta iese din insolvenţă cu toate drepturile sociale anterioare, inclusv acela de a lua din nou credit, de pildă.

 

În cazul în care planul nu este unul viabil şi de bună-credinţă, judecătorul nu îl aprobă şi dispune direct trecerea la falimentul personal. La fel se întâmplă şi dacă reorganizarea judiciară eşuează. Procedura falimentului personal durează maximum 5 luni, perioadă în care bunurile debitorului sunt lichidate şi sumele rezultate vor reveni creditorului/creditorilor.

 

Dacă bunurile sunt insuficiente ca valoare pentru stingerea creanţelor, atunci debitorul de bună-credinţă va putea fi descărcat parţial sau total de datorii, în ceea ce se numeşte faliment scuzabil.

 

Dacă din executarea bunurilor şi prin urmarea planului de plată se achită 75% din datorie, atunci debitorul va beneficia de închiderea anticipată a procedurii de insolvenţă şi de ştergerea din toate registrele de publicitate şi evidenţele publice a consecinţelor juridice ale insolvenţei – reinserţia socială (termen pentru care comisia juridică a propus înlocuirea, pentru că acesta este folosit pentru condamnaţii penal). La această prevedere, băncile au avut cele mai multe obiecţii, considerând că românii vor abuza de această prevedere pentru a li se şterge un sfert din datorie. În momentul de faţă, dacă valoarea proprietăţii executate nu acoperă creditul, atunci debitorul rămâne în continuare dator la bancă pentru partea neacoperită. Aceasta este o stare de fapt mai ales după izbucnirea crizei financiare, când valoarea de piaţă a proprietăţilor a scăzut sub cea a creditelor de achiziţie. Peste acest lucru mai vine şi obligaţia băncilor de a executa garanţiile prin scăderea pragului de licitaţie în praguri de 25 de puncte procentuale.

 

Revenind la falimentul personal, proiectul de lege mai spune că se asigură debitorului cheltuielile minime de subzistenţă pe durata procedurii. În acest moment, creditorii pot executa până la jumătate din veniturile unui debitor,

 

În cazul în care se instituie falimentul personal, judecătorul poate da dreptul debitorului, împreună cu familia sa, să rămână în locuinţă timp de 2 ani. Acesta este un alt capitol contesat de-a lungul vremii de mediul bancar, deoarece în această situaţie creditorii nu vor putea să îşi recupereze rapid contravaloare garanţiilor, aşa cum o pot face acum în cazul executării silite. Legile existente în momentul de faţă interzic creditorului să evacueze din locuinţe persoanele împotriva cărora au fost începută executarea silită în lunile de iarnă.

 

Debitorul de rea-credinţă sau debitorul fraudulos vor putea primi trei luni dreptul de a locui în imobil, asta doar în cazul în care acesta, împreună cu familia, sunt puşi în pericol.

 

Debitorul de rea-credinţă şi debitorul fraudulos nu vor beneficia de scuzabilitate, deci vor rămâne cu datoriile anterioare închiderii procedurii de faliment, dacă acestea nu s-au prescris şi poate fi sancţionat drastic de către judecător: decăderi profesionale, interdicţii de a desfăşura anumite activităţi de tipul celei care a dus la insolvenţă pe o perioadă de maximum 7 ani. Debitorul de rea-credinţă/fraudulos este cel care a ascuns venituri în timpul procedurii sau şi-a declarat în mod fraudulos insolvenţa, ori nu a respectat planul de reorganizare, deşi o putea face.

 

economica.net

 

 

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

ARTICOL PRECEDENT

Noul pachet de baza in sanatate prevede o singura consultatie preventiva la trei ani, facuta de medicul de familie, pentru persoanele asimptomatice intre 18 si 39 de ani si cel mult două consultatii in trei luni in cazul pacientilor „cu risc normal”

URMĂTORUL ARTICOL

Veste buna pentru elevii ieseni! La inceputul anului viitor o serie de scoli si licee din judetul Iasi vor intra in posesia microbuzelor scolare

Ultimele știri de la Actualitate