Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleşti; d. 31 decembrie 1889, Iaşi) a fost un scriitor roman. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Biografie
Data naşterii lui Creangă este incertă. El insuşi afirmă in Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti, publicată de Gh. Ungureanu.
Creangă a mai avut incă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit in copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana in 1919.
Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. In 1847 incepe şcoala de pe langă biserică din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit mai intai de dascălul din sat, după care mama sa il incredinţează bunicului matern („tatul mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. In 1853 este inscris la Şcoala Domnească de la Targu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde il are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este inscris la Şcoala catihetică din Fălticeni („fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.
S-a despărţit cu greu de viaţa ţărănească, după cum mărturiseşte in Amintiri:
„Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, in zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara in zile frumoase de sărbători, cantand şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, campul cu florile şi mandrele dealuri, de după care imi zambeau zorile, in zburdalnica varstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare insufleţire.”
Din 1855 pană in 1859 urmează cursurile seminarului iar apoi, luandu-şi atestatul, revine in satul natal. Se insoară mai tarziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
La 19 decembrie 1860 se naşte fiul său Constantin.
In 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta il aprecia foarte mult şi l-a numit invăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.
După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din randurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece şi-a părăsit nevasta, a tras cu puşca in ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (In 1993, el a fost reprimit post-mortem in randurile clerului.) Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell il destituie şi din postul de institutor, insă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale şcolare.
In 1873 se incheie procesul său de divorţ, copilul său de 12 ani fiindu-i dat in ingrijire. A căutat o casă in care să se mute, alegand o locuinţă in mahalaua Ţicău (bojdeuca)
In 1875, il cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se imprieteneşte. Intre 1875 şi 1883, la indemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Intre 1883 şi 1889 a fost bolnav de epilepsie şi a suferit foarte mult la aflarea bolii şi apoi a decesului lui Eminescu, şi al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, in casa sa din cartierul Ţicău.
La 1 martie 1837 se naşte la Humuleşti Ion Creangă , primul dintre cei 8 copii ai lui Ştefan a Petrei Ciobotariul şi a Smarandei Creangă. In 1846 incepe sa frecventeze şcoala primară din satul natal , primul său invăţător fiind bădiţă Vasile , dascălul bisericii , pe care il evoca cu multă dragoste in Amintiri din copilărie.
In 1847 dascălul Vasile este luat la oaste , elevii rămanand in grija dascălului Iordache.
Bunicul David Creangă ii duce pe fiul său Dumitru şi nepotul său Nică la şcoala lui Alecu Balş , in Broşteni , unde era profesor Nicolae Nanu. Frecventează pentru scurt timp cursurile şcolare , imbolnăvindu-se de raie , episod infăţişat in Amintiri din copilărie.(1848)
In 1852 , Ion Creangă asistă la inaugurarea Şcolii domneşti din Targu-Neamţ, ale cărei cursuri le şi urmează.
La 1854 se inscrie la Şcoala catihetică din Fălticeni. Toamna , la 1855 , Creangă urmează seminarul de la Socola, e langă materii teologice studiind istoria , aritmetica , gramatica , geografia , latina şi elina.
In 1858 moare tatăl lui Ion Creangă. In acest an viitorul scriitor termină cursul inferior al Seminarului şi cere hirotonisirea ca diacon.
La 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu , fiica părintelui Ioan Grigoriu. In luna decembrie a aceluiaşi an este hirotonisit diacon.
In 1860 , 19 decembrie , se naşte unicul său fiu , Constantin Creanga.
In 1861 se inscrie la Facultateade de Teologie , pe care insă o abandonează după scurt timp.
Ion Creangă se inscrie la Şcoala normală Vasiliană de la Trei Ierarhi din Iaşi. Directorul acestei şcoli este Titu Maiorescu.(1863)
La 1864 ocupă prin concurs postul de institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi. Decretul de numire este semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Viitorul scriitor va rămane credincios carierei didactice pană la sfarşitul vieţii.
In 1865 termină cursurile Şcolii normale şi obţine diploma de absolvire.
Dedică din ce in ce mai mult timp literaturii şi muncii de elaborare a manualelor şcolare. (1866)
1867-apariţia primului abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere şi citire.
In 1871 apare in Columna lui Traian articolul MIsiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creangă. In acelaşi an este exclus din randurile bisericii , fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică acum un manual de citire intitulat Invăţătorul copiilor , unde inserează trei povestiri: Acul şi barosul , Prostia omenească şi Inul şi cămeşa.
La 14 iulie 1872 este exclus şi din invăţămant şi, in ciuda plangerilor şi protestelor sale , situaţia rămine aceeaşi. Işi caştigă existenţa ca mandatar al unui debit de tutun.
La 1874 , Titu Maiorescu devine ministru al Cultelor şi al Instrucţiunii Publice , odată cu numirea acestuia fiind posibilă reintegrarea in invăţămant a lui Ion Creangă , la Şcoala primară de băieţi numărul 2 din suburbia Păcurari-Iaşi.
1875-acum il cunoaşte pe Mihai Eminescu , legandu-l de acesta o prietenie trainică. La indemnul lui Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citeşte din scrierile sale. In cadrl revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori şi Capra cu 3 iezi.
In vara lui 1876 Ion Creangă il găzduieşte pe Eminescu in bojdeuca sa din Ţicău.
Publică povestirea Moş Nichifor Coţcariu şi basmul Harap-Alb.(1877)
La 1878 , pentru activitatea sa didactica , este decorat cu ordinul Bene-merenti . Publică basmul Ivan Turbică.
In colaborare cu G. Ienăchescu şi V. Răceanu , tipareşte la 1879 Geografia judeţului Iaşi.
La 1 ianuarie 1881 publică in Convorbiri literare prima parte din Amintiri din copilărie , urmată şi de partea a II-a. In urma primelor semne de boală (epilepsie) , se internează la Spitalul Brancovenesc din Bucureşti.
La Craiova , in 1883 , apare broşura Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza Vodă de Ion Creangă.
1885-Ion Creangă călătoreşte la Slănicul Moldovei pentru a-şi ingriji sănătatea.
Scriitorul il vizitează pe Mihai Eminescu la Mănăstirea Neamţului.(1887)
La 1888 , in cadrul Cenaclului literar al lui N. Beldiceanu citeşte partea a VI-a din Amintiri din copilărie.
La 31 decembrie 1889 se stinge din viaţă in urma unui atac cerebral.Ion Creangă este inmormantat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iaşi.