Ion Ionescu de la Brad (n. 24 iunie 1818, Roman – d. 17/31 decembrie 1891, Brad (Filipeni)) s-a născut cu numele de Ion Isăcescu, fiind fiu de preot. A fost un revoluţionar iar in cursul vieţii a activat ca agronom, economist, savant şi scriitor; a fost membru de onoare al Academiei Romane.
Printre personalităţile secolului al XIX-lea care au militat cu energie şi devotament patriotic pentru propăşirea poporului roman, numele lui Ion Ionescu de la Brad (născut la 24 iunie 1818 in oraşul Roman) se află la loc de cinste. A studiat la ţară, la Academia Mihăileană din Iaşi, apoi a urmat in Franţa agronomia, ştiiţele naturii şi ştiinţele economice.
La Paris a inchegat o stransă prietenie cu alţi tineri romani aflaţi la studii in Franţa, animaţi de năzuinţa imbunătăţirii condiţiilor materiale şi spirituale ale poporului nostru. El a stabilit, de asemenea, relaţii cu elemente dintre cele mai avansate ale societăţii franceze, trăind in mijlocul frămantărilor care au premers şi au pregătit revoluţia de la 1848.
Reintors in patrie, el a fost primul profesor de ştiinţe agricole din ţara noastră la Academia Mihăileană din Iaşi(1842-1848).
In mai 1845, luand contact la Manjina cu Nicolae Bălcescu, M. Kogălniceanu, C. Negri, V. Alecsandri şi cu alţi patrioţi romani, a aderat cu insufleţire la programul de eliberare naţională şi socială dezbătut cu acest prilej.
In timpul revoluţiei de la 1848, din iniţiativa lui N. Bălcescu, guvernul revoluţionar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad la Bucureşti, unde, in calitate de vicepreşedinte, a condus Comisia proprietăţii, alcătuită din deputaţi, ţărani şi boieri.
Comisia proprietăţii, creată in scopul de a găsi soluţii problemei agrare – principala problemă a revoluţiei de la 1848 – , trebuia să intocmească un proiect de lege pentru infăptuirea articolului 13 din Proclamaţia de la Islaz. Ion Ionescu de la Brad a desfăşurat o neobosită activitate in tot timpul cat s-au desfăşurat lucrările comisiei, combatand cu tărie atitudinea reacţionară a proprietarilor şi sprijinind, prin intervenţiile sale, cererile indreptăţite pe care la formulau ţăranii.
Armata otomană, chemată de reacţiune spre a inăbuşi revoluţia, l-a arestat şi pe Ion Ionescu de la Brad. După cateva săptămani a reuşit să evadeze impreună cu alţi conducători ai revoluţiei, trecand apoi in Transilvania, unde a stat pană la mijlocul lunii februarie 1849. Acolo a vizitat taberele revoluţionarilor romani şi pe prefecţii lor: ” Solomon, Dobra, Buteanu şi pe vestitul Iancu”, cum insuşi mărturiseşte cu admiraţie intr-o scrisoare către Nicolae Bălcescu.
Exilul in Turcia, impus de inăbuşirea revoluţiei, s-a prelungit opt ani şi patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor ştiinţifice, indeplinind şi unele funcţii ca: expert şi consilier imperial, director al Şcolii de agricultură de la San-Stefano, administator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a infiinţat o şcoală profesională de agricultură şi trei ferme model mici pentru ţăranii greci etc.
Intreprinzand călătorii de studiu prin ţinuturile aflate sub stăpanirea Imperiului otoman, a cercetat şi interpretat realităţile şi fenomenele naturale şi sociale, tipărind in limba franceză cinci monografii şi un raport. Printre lucrările publicate se află şi Excursie agricolă in Dobrogea, studiu de atentă analiză a condiţiilor agricole şi sociale, precum şi de vibranţă atitudine romanească. Din cele 12 scrisori trimise in acestă perioadă lui Ion Ghica se desprinde pasiunea lui faţă de adevărul ştiinţific şi abordarea cu care milita pentru viitorul mai bun al poporului său.
După intoarcerea din exil (1857), Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politică şi financiară la Iaşi. Pentru susţinerea drepturilor ţărănimii, el a infiiţat patru gazete, cea mai cunoscută fiind Ţeranul roman (1861-1863).
Bun cunoscător al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcătuirea legii pentru reforma agrară. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toată ţara (1864-1869), funcţie in care a indrumat aplicarea reformei agrare.
O bună parte a vieţii sale, timp de 22 de ani, el a condus ferma-şcoală de la Brad, unde a practicat o agricultură model, aplicand metode dintre cele mai avansate pentru acele timpuri. Ca deputat al ţăranilor, Ion Ionescu de la Brad a militat cu energie pentru cauza celor mulţi şi nevoiaşi. Cu competenţa şi autoritatea sa recunoscută, el a reprezentat ţara la congrese internaţionale, expoziţii in străinătate etc.
Ca recompensă pentru creaţia lui ştiinţifică, a fost ales membru corespondent şi apoi membru de onoare al Academiei Romane, membru al Societăţii de statistică din Londra etc.
Astfel, inchei, incă un capitol despre o personaliate care s-a bucurat de admiraţia opiniei publice internaţionale şi care a contribuit la „imbogăţirea” teaurului gandirii şi ştiinţei mondiale.
