Pictorul iesean Sergiu Bogdan Roman face senzatie in China, lucrarile sale devenind rapid preferatele colectionarilor de arta din Shanghai, Beijing, Qingdao, Hong Kong si Taipei. S-a nascut la 21 august 1977 in Iasi, intr-o familie de oameni simpli.
Tatal era maistru instructor croitor, iar mama tesatoare. Sergiu Bogdan Roman a fost un rebel de mic copil. La nici trei ani impliniti a reusit in timp record sa umple un perete intreg, in creion, cu personajele din cartile de basme pe care le rasfoia zilnic. Rebel si in adolescenta, a lasat formatia rock pe care el insusi o infiintase pentru arta, in ultima clasa de liceu luand decizia de a urma cursurile Facultatii de Filozofie, unde a fost admis primul. Dupa absolvire a fost profesor de filozofie la Colegiul „Richard Wurmbrand” din Iasi.
In vara lui 2011, printr-un concurs fericit de imprejurari, s-a stabilit in Shanghai impreuna cu Rafaela, prietena sa. De atunci a inceput o noua etapa in desavarsirea sa ca artist, in scurt timp devenind preferatul colectionarilor de arta din Shanghai, Beijing, Qingdao, Hong Kong si Taipei. Cand vine vorba despre pictura, acesta dezvaluie numele celor care i-au fost mentori.
„As putea sa spun ca doamna Zamfira Barzu m-a ajutat sa arunc o prima privire in lumea artei profesioniste. Si, desigur, nu pot sa nu ii mentionez pe d-na si d-l Drinceanu, cu care am avut onoarea de a lucra, chiar daca pentru o perioada scurta de timp, si de la care cred ca am invatat cate ceva despre pictura murala. Dar in general sunt un autodidact. Cat despre ce anume ma influenteaza, ce sa spun? Ma influenteaza tot ce consider frumos la un moment dat, tot ce provoaca in mine o impresie puternica, e normal sa fie asa. De exemplu, picturile din expozitia curenta au fost inspirate de arta paleolitica, babiloniana, egipteana, de miturile antice, de „Creanga de aur” a lui Frazer, precum si de scrierile lui M. Eliade. Asta m-a interesat acum. E o etapa. Cine stie ce o sa urmeze? As vrea sa schimb mereu cate ceva, sa pictez si altceva, altfel, urasc ideea de a ma copia pe mine insumi, asa cum fac anumiti artisti care „descopera un filon”. Mi se pare o inselatorie si o mare plictiseala. Omul e in permanenta devenire, evolutie”, spune Sergiu care, cu parere de rau, considera ca in Romania nu ar fi putut realiza ceea ce a reusit in China. Mai mult, pe langa pasiunea pentru pictura, ieseanul se dedica si scrisului.
„In 2012 am avut o perioada de mai mult de jumatate de an in care nu am pictat mai deloc. Atunci au prins forma patru povesti de factura fantastica, in stilul E.T.A. Hoffmann, Clemens Brentano si alti romantici pe care ii recitesc din cand in cand cu mare placere. Desigur, nu ma consider un scriitor, am prea putina experienta in domeniu, dar nevoia de a ma exprima in scris a ignorat atunci aceasta lipsa. Deocamdata lucrez la traducerea in engleza, caci tin mortis sa o fac eu. Dar probabil va aparea in editie bilingva, engleza si chineza. Si desigur, ilustrata de mine. Cand insa, nu as putea spune cu siguranta”, spune el, potrivit jc.md.
bzi.ro