Avem o tara bogata in resurse minerale, dar sectorul minier a apus in ultimii 20 de ani. Cu exceptia carbunelui, industria miniera din Romania arata ca dupa un cutremur. Totusi, substantele minerale raspandite pe intregul teritoriu al tarii, evaluate de specialisti la aproape 7 miliarde de dolari, incep sa atraga interesul investitorilor straini.
In prima jumatate a acestui an, existau licente de exploatare pentru nu mai putin de 79 de substante minerale, de la ape minerale, calcar sau granit, pana la cupru, huila, sare sau aur. In total, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) avea emise, in 2013, aproape 2.000 de licente si permise pentru explorarea si exploatarea resurselor tarii. Dintre acestea peste 800 sunt doar licente de exploatare, potrivit lui Grigore Pop, director general in cadrul ANRM., scrie capital.ro.
Istoria Romaniei in ccea ce priveste industria miniera dateaza din cele mai vechi timpuri, fiind exploatate zacaminte de aur, cupru, plumb, zinc, mangan, fier sau sare. Acestea au fost extrase intens pana in a doua jumatate a secolului al XVII-lea fara a exista o statistica obiectiva referitoare la cantitati sau la productiile realizate. La sfarsitul secolului al XVII-lea au aparut primele institutii care aveau scopul de organizare si de supraveghere, prin infiintarea unor birouri locale, ca ulterior sa apara si tribunalele miniere. Prima lege a minelor a intrat in vigoare in 1854, fiind inlocuitã in 1924 de o noua lege, pe baza noii Constitutii a statului unitar roman. „Restructurarea economiei romanesti a determinat schimbari majore, in special prin promovarea principiilor pietei libere si privatizarii economiei. Orientarile strategice subliniaza descresterea consumului general de resurse, in acelasi timp cu dezvoltarea performantelor financiare si concesiunea activitatii de explorare si exploatare intr-un numar important de perimetre“, se mentioneaza in scurta prezentare a resurselor minerale de pe site-ul ANRM.
Scadere drastica a productiei
Conform datelor statistice, inainte de 1989 productia anuala de minereuri neenergetice depasea 20 de milioane de tone, ca la numai opt ani dupa revolutie productia sa scada la jumatate. Ceea ce a urmat arata adevaratul dezinteres al clasei politice: in 2007, anul aderarii Romaniei la UE, productia a ajuns la doar 50.000 de tone de minereu metalifer. Si la carbune s-au inregistrat scaderi semnificative, insa mare parte din energia electrica produsa in Romania se bazeaza inca pe aceasta resursa. In prima jumatate a acestui an insa companiile miniere de stat au fost nevoite sa reduca programul de lucru al ortacilor, intrucat nu a mai existat cerere pentru energia produsa de complexurile energetice din Oltenia, din cauza preturilor de productie mult mai ridicate decat la unitatile care folosesc alte resurse energetice.
Cand vine vorba de resurse, in ultima strategie a industriei miniere pentru perioada 2012-2035 se mentioneaza ca resursele de lignit (circa 3.300 mil. tone) si huila (peste 600 mil. tone) ne ajung pentru cateva sute de ani, mai exact aproape 500, la lignit, si aproape 100 de ani, la huila, in situatia in care, in 2011, productia de lignit a fost de aproape 33,3 mil. tone, iar la huila – de 2,12 mil. tone. Insa puterea calorifica scazuta si lipsa unor tehnologii moderne pun in pericol exploatarea celor doua resurse importante ale Romaniei.
In cazul minereurilor polimetalice, termenele de epuizare sunt relativ indelungate. Aceste minereuri sunt dispersate in 145 de zacaminte, cu 28 mil. tone rezerve posibil de exploatat, 25 de perimetre avand licente de exploatare, dar sunt in prezent inchise sau in procedura de inchidere. In subsolul Romaniei se mai regasesc 760 de milioane de tone de minereuri auro-argentifere, conform estimarilor specialistilor. Atat la minereurile polimetalice, cat si la cele auro-argentifere, in anul 2011 productia a fost zero. Daca in cazul minereurilor polimetalice cauzele neexploatarii au fost mentionate mai sus, in cazul minereurilor auro-argentifere trebuie amintit faptul ca Romania nu a produs nici macar un gram in ultimii ani din cauza taraganarii proiectului de la Rosia Montana (jud. Alba) sau de la Certej (jud. Hunedoara).
Alt minereu care a reintrat in interesul investitorilor straini este cel cuprifer. Reprezentantii ministerului estimeaza resursele de cupru la 443 milioane de tone, productia in 2011 fiind de putin peste 31.000 de concentrat cupros. In primavara anului trecut, procesul de privatizare al companiei de stat Cuprumin a esuat, iar acum autoritatile incearca o noua privatizare la care spera sa atraga investitori de prestigiu, asa cum a mentionat si ministrul Economiei, Varujan Vosganian, prezent la conferinta organizata, saptamana trecuta, de Capital, cu tema „Industria extractiva, o posibila solutie de relansare a economiei romanesti“.
Avem o tara bogata in resurse minerale, dar sectorul minier a apus in ultimii 20 de ani.
Avem o tara bogata in resurse minerale, dar sectorul minier a apus in ultimii 20 de ani. Cu exceptia carbunelui, industria miniera din Romania arata ca dupa un cutremur. Totusi, substantele minerale raspandite pe intregul teritoriu al tarii, evaluate de specialisti la aproape 7 miliarde de dolari, incep sa atraga interesul investitorilor straini.
In prima jumatate a acestui an, existau licente de exploatare pentru nu mai putin de 79 de substante minerale, de la ape minerale, calcar sau granit, pana la cupru, huila, sare sau aur. In total, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) avea emise, in 2013, aproape 2.000 de licente si permise pentru explorarea si exploatarea resurselor tarii. Dintre acestea peste 800 sunt doar licente de exploatare, potrivit lui Grigore Pop, director general in cadrul ANRM., scrie capital.ro.
Istoria Romaniei in ccea ce priveste industria miniera dateaza din cele mai vechi timpuri, fiind exploatate zacaminte de aur, cupru, plumb, zinc, mangan, fier sau sare. Acestea au fost extrase intens pana in a doua jumatate a secolului al XVII-lea fara a exista o statistica obiectiva referitoare la cantitati sau la productiile realizate. La sfarsitul secolului al XVII-lea au aparut primele institutii care aveau scopul de organizare si de supraveghere, prin infiintarea unor birouri locale, ca ulterior sa apara si tribunalele miniere. Prima lege a minelor a intrat in vigoare in 1854, fiind inlocuitã in 1924 de o noua lege, pe baza noii Constitutii a statului unitar roman. „Restructurarea economiei romanesti a determinat schimbari majore, in special prin promovarea principiilor pietei libere si privatizarii economiei. Orientarile strategice subliniaza descresterea consumului general de resurse, in acelasi timp cu dezvoltarea performantelor financiare si concesiunea activitatii de explorare si exploatare intr-un numar important de perimetre“, se mentioneaza in scurta prezentare a resurselor minerale de pe site-ul ANRM.
Scadere drastica a productiei
Conform datelor statistice, inainte de 1989 productia anuala de minereuri neenergetice depasea 20 de milioane de tone, ca la numai opt ani dupa revolutie productia sa scada la jumatate. Ceea ce a urmat arata adevaratul dezinteres al clasei politice: in 2007, anul aderarii Romaniei la UE, productia a ajuns la doar 50.000 de tone de minereu metalifer. Si la carbune s-au inregistrat scaderi semnificative, insa mare parte din energia electrica produsa in Romania se bazeaza inca pe aceasta resursa. In prima jumatate a acestui an insa companiile miniere de stat au fost nevoite sa reduca programul de lucru al ortacilor, intrucat nu a mai existat cerere pentru energia produsa de complexurile energetice din Oltenia, din cauza preturilor de productie mult mai ridicate decat la unitatile care folosesc alte resurse energetice.
Cand vine vorba de resurse, in ultima strategie a industriei miniere pentru perioada 2012-2035 se mentioneaza ca resursele de lignit (circa 3.300 mil. tone) si huila (peste 600 mil. tone) ne ajung pentru cateva sute de ani, mai exact aproape 500, la lignit, si aproape 100 de ani, la huila, in situatia in care, in 2011, productia de lignit a fost de aproape 33,3 mil. tone, iar la huila – de 2,12 mil. tone. Insa puterea calorifica scazuta si lipsa unor tehnologii moderne pun in pericol exploatarea celor doua resurse importante ale Romaniei.
In cazul minereurilor polimetalice, termenele de epuizare sunt relativ indelungate. Aceste minereuri sunt dispersate in 145 de zacaminte, cu 28 mil. tone rezerve posibil de exploatat, 25 de perimetre avand licente de exploatare, dar sunt in prezent inchise sau in procedura de inchidere. In subsolul Romaniei se mai regasesc 760 de milioane de tone de minereuri auro-argentifere, conform estimarilor specialistilor. Atat la minereurile polimetalice, cat si la cele auro-argentifere, in anul 2011 productia a fost zero. Daca in cazul minereurilor polimetalice cauzele neexploatarii au fost mentionate mai sus, in cazul minereurilor auro-argentifere trebuie amintit faptul ca Romania nu a produs nici macar un gram in ultimii ani din cauza taraganarii proiectului de la Rosia Montana (jud. Alba) sau de la Certej (jud. Hunedoara).
Alt minereu care a reintrat in interesul investitorilor straini este cel cuprifer. Reprezentantii ministerului estimeaza resursele de cupru la 443 milioane de tone, productia in 2011 fiind de putin peste 31.000 de concentrat cupros. In primavara anului trecut, procesul de privatizare al companiei de stat Cuprumin a esuat, iar acum autoritatile incearca o noua privatizare la care spera sa atraga investitori de prestigiu, asa cum a mentionat si ministrul Economiei, Varujan Vosganian, prezent la conferinta organizata, saptamana trecuta, de Capital, cu tema „Industria extractiva, o posibila solutie de relansare a economiei romanesti“.
