Muzeul Literaturii Romane Iasi in colaborare cu revistele de cultura „ALECART”, „Timpul” si „Zona Literara” va invita joi, 28 martie 2013, incepand cu ora 18.00, la Muzeul „Sfantul Ierarh Dosoftei Mitropolitul” unde, in cadrul „Salonului de literatura Zero+”, ediţia a XVII-a, Lucian Parfene va citi proza, iar Ioan Mateiciuc va citi poezie . Cu aceasta ocazie Ioan Mateiciuc isi va lansa la Iasi volumul de poeme (debut): “Open de dor”, Ed. Alexandria, 2012.
Moderatorii sunt scriitorii Mirel Cana, Liviu Antonesei si Serban Axinte.
„Ioan Mateiciuc scrie o poezie sincera si vizuala, si nu pentru ca se afla la debut, ci pentru ca, din acest loc el isi asuma trairile in forma lor cea mai simpla. Nu este autorul care sa caute mijloace si metofore ce ar putea produce explozii lirice, pentru ca el stie ca din simplitatea aceasta sincera i se ivesc precum niste “masti de fecioara” visele, care sculptate cu minuţiozitate, “ies pe rand vibrand”, vin si se agaţa deseori de trupul si sufletul lui. Pe de alta parte, poetul este un orfic inascut, jongleaza cu sunetul si il asaza in poezie ca pe o poza veche de familie. Rar se mai intampla sa descopar un tanar debutant angajat spre poezia cu tonuri muzicale. Citindu-i volumul ai senzaţia ca esti la un film care nu se mai termina, si asta pentru ca autorul, regizorul poetic, insereaza metafore si alte figuri de stil care te obliga sa ramai o vreme peste ele, cum intalnim aici: “In sufletul meu si-au facut adapost / urmele cizmelor tale de guma”. O dovada ca simplitatea este ceea ce-l defineste si-l apropie de poezie si cantec gasim si in felul in care autorul se raporteaza la realitate: “singurul loc in care mai putem visa / e chioscul de tabla din colţ / la care nimeni nu mai vine”. Chioscul acesta este, in fond , volumul lui de poeme, peste paginile caruia stau lipite ca niste postere sau semne de ruj viziunile si trairile poetului. Cred ca peste puţin timp imaginile poetice ale lui Ioan Mateiciuc, “aidoma cantarilor din veacuri” vor fi cunoscute si recunoscute de adevaraţii cititori de poezie, vor fi fredonate chiar si de catre “gramezile de apa”. (Paul Gorban)
In cadrul „Salonului de literatura Zero+”, editia a XVII-a, Lucian Parfene va citi proza, iar Ioan Mateiciuc va citi poezie .
Muzeul Literaturii Romane Iasi in colaborare cu revistele de cultura „ALECART”, „Timpul” si „Zona Literara” va invita joi, 28 martie 2013, incepand cu ora 18.00, la Muzeul „Sfantul Ierarh Dosoftei Mitropolitul” unde, in cadrul „Salonului de literatura Zero+”, ediţia a XVII-a, Lucian Parfene va citi proza, iar Ioan Mateiciuc va citi poezie . Cu aceasta ocazie Ioan Mateiciuc isi va lansa la Iasi volumul de poeme (debut): “Open de dor”, Ed. Alexandria, 2012.
Moderatorii sunt scriitorii Mirel Cana, Liviu Antonesei si Serban Axinte.
„Ioan Mateiciuc scrie o poezie sincera si vizuala, si nu pentru ca se afla la debut, ci pentru ca, din acest loc el isi asuma trairile in forma lor cea mai simpla. Nu este autorul care sa caute mijloace si metofore ce ar putea produce explozii lirice, pentru ca el stie ca din simplitatea aceasta sincera i se ivesc precum niste “masti de fecioara” visele, care sculptate cu minuţiozitate, “ies pe rand vibrand”, vin si se agaţa deseori de trupul si sufletul lui. Pe de alta parte, poetul este un orfic inascut, jongleaza cu sunetul si il asaza in poezie ca pe o poza veche de familie. Rar se mai intampla sa descopar un tanar debutant angajat spre poezia cu tonuri muzicale. Citindu-i volumul ai senzaţia ca esti la un film care nu se mai termina, si asta pentru ca autorul, regizorul poetic, insereaza metafore si alte figuri de stil care te obliga sa ramai o vreme peste ele, cum intalnim aici: “In sufletul meu si-au facut adapost / urmele cizmelor tale de guma”. O dovada ca simplitatea este ceea ce-l defineste si-l apropie de poezie si cantec gasim si in felul in care autorul se raporteaza la realitate: “singurul loc in care mai putem visa / e chioscul de tabla din colţ / la care nimeni nu mai vine”. Chioscul acesta este, in fond , volumul lui de poeme, peste paginile caruia stau lipite ca niste postere sau semne de ruj viziunile si trairile poetului. Cred ca peste puţin timp imaginile poetice ale lui Ioan Mateiciuc, “aidoma cantarilor din veacuri” vor fi cunoscute si recunoscute de adevaraţii cititori de poezie, vor fi fredonate chiar si de catre “gramezile de apa”. (Paul Gorban)
