Castelul Peles a fost construit la initiativa Regelui Carol I, pentru a-i servi drept resedinta de vara, investita cu functii politice, culturale si simbolice. Dupa 1914, castelul Peles si-a exersat in continuare functia de reprezentare si de muzeu, fara a mai fi insa locuit timp 6 luni pe an, asa cum obisnuia suveranul fondator.
Pana in 1947, devine spatiu aulic pentru vizitele oficiale sau gazduieste ceremonii cu caracter militar. Cel mai important eveniment organizat la Sinaia si gazduit de castelul Peles pana la abdicarea Regelui Mihai, in decembrie 1947, a fost legat de sarbatorirea semicentenarului castelului in anul 1933 de catre Regele Carol al II-lea (1930-1940). In perioada ianuarie – martie 1948, castelul este inchis din ordinul autoritatilor comuniste, iar bunurile de patrimoniu sunt inventariate. Cea mai mare parte a colectiilor de pictura, mobilier, textile, piese de arta decorativa si carti au fost transferate la Muzeul de Arta din capitala. Din luna mai a aceluiasi an, alte piese au intrat in custodia diferitor institutii de cultura din marile orase ale Romaniei, Bucuresti, Brasov, Sibiu etc. Din anul 1953, castelul devine Muzeu National, deschis publicului larg, in timp ce celelalte imobile situate pe domeniul Peles, precum castelele Pelisor, resedinta particulara a celui de-al doilea cuplu regal, Ferdinand I, Maria si Foisor, fosta Casa de vanatoare a primului Rege al Romaniei si resedinta a regilor Carol al II-lea si Mihai I vor deveni case de creatie si odihna pentru scriitorii, muzicologii si artistii plastici agreati de regimul comunist. Doua decenii mai tarziu, in anul 1975, starea de conservare tot mai critica a imobilului determina masura inchiderii acestuia si evacuarea unei parti importante a patrimoniului muzeal in depozitele amenajate intr-un vechi conac boieresc al familiei Bibescu din Posada, localitate situata la cca 20 de km sud de Sinaia. Intre anii 1966 si 1982, intr-o fosta dependinta a castelului regal, situata in apropierea acestuia, a fost amenajat Muzeul de Arta Decorativa (Ceramica), ce valorifica piese reprezentative din vechile colectii regale. Concomitent cu lucrarile masive de restaurare, castelul gazduieste pana in 1989, anul inlaturarii regimului comunist in Romania, o serie de vizite de sefi de stat. Din 1990, respectiv 1993 si pana azi, castelele Peles si Pelisor sunt redeschise spre vizitare. In anul 2007, dupa cinci ani de negocieri intre Statul roman si Casa regala, se ajunge la un acord, prin care castelul Peles, castelul Pelisor, precum si intregul domeniu Peles alcatuit din fostele dependinte regale, au reintrat in proprietatea Regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947), dar continua sa fie administrate de statul roman. Exceptie face castelul Foisor, cladire inaugurata in anul 1881. Acordul cu Casa regala, expirat in anul 2009, in cazul castelului Pelisor si in 2010, in cazul castelului Peles, a fost din nou prelungit.
In 1932, Foisorul a cazut prada unui incendiu devastator. A fost reconstruit un an mai tarziu in perioada Regelui Carol al II-lea (1930-1940). In anii 1970, cladirii initiale i s-a adaugat o aripa noua si interioarele au suferit modificari semnificative. Dupa 1989, cladirea a devenit vila de protocol a presedintiei Romaniei, statut pe care continua sa il pastreze.
Intre anii 1903 – 1906, Liman proiecteaza Galeria de marmura, Sala de concerte, Sala mica de muzica si Baia reginei si amenajeaza incaperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamna a Palatului si apartamentele oaspetilor din aripa de nord a castelului.
Intre 1906-1914, se intreprind lucrarile de amenajare a teraselor exterioare. La 1906 este inaltat turnul central al castelului, unde un an mai tarziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creatie a Fabricii de ceasuri de turn a Curtii regale din Bavaria, Johann Mannhardt. Totodata, sunt amenajate Sala veche de muzica, Sala Florentina si Sala Coloanelor, pe locul primei Camere de sah, iar Sufrageria regala este extinsa. La etaj, pe aripa de nord, este construit Apartamentul primului ministru.
Intre anii 1905 – 1906, sunt concepute vastul Apartament imperial, compus din Salon mare, Salon mic, Dormitor, Budoir, Baie si Camera valetului si Apartamentul principilor mostenitori, Ferdinand – Maria.
In anul 1906, au loc modificari ale Salii de teatru de la Parter. Tot acum, sala este adaptata proiectiilor cinematografice, prin amenajarea cabinei de proiectie. Aparatura cinematografica a fost modernizata in 1939, de Societatea Concordia din Bucuresti, la cererea expresa a regelui Carol al II-lea.
Intre anii 1908 – 1911, este definitivata constructia Salilor de arme, ca si decoratia Salii Florentine, dupa planurile arhitectilor Karel Liman si Ferdinand de Tiersch, acesta din urma, consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei.
Intre anii 1907 si 1911, este amenajat Holul de onoare pe locul celei de-a doua curti interioare, principala sala de receptie a castelului. Holul este decorat in stilul Renasterii germane, cu subtile accente baroce, de catre Bernhard Ludwig din Viena, care colaboreaza strans cu arhitectul Liman. Modelul de inspiratie al salii il constituie Sala Fredenhagen a Palatului Camerei de Comert din Lübeck. In paralel, sunt construite la Parter, Sala de sah si Sala de biliard, in continuarea Salii maure.
In sfarsit, intre anii 1911-1914 este amenajata terasa cu busturi de imparati romani, iar pe aripa de sud-est, este proiectata Sala consiliilor de catre arhitectul Liman si decoratorul vienez, Bernhard Ludwig. Moartea regelui Carol I la 27 septembrie 1914, marcheaza finalul vastului proiect arhitectonic coordonat de suveran.
Cel mai important decorator al castelului Peles, vienezul Bernhard Ludwig – fiul, in Holul de onoare, opera sa, cca 1910
Furnizori de obiecte de arta: Dintre furnizorii principali, pentru prima etapa de constructie, amintim casa Heymann din Hamburg si atelierul condus de August Bembé din Köln-Mainz. Dintre cei care au lucrat constant la decorarea si furnizarea de piese de arta decorativa pentru castel, din 1883 pana in 1914, ii mentionam pe Joseph Dollitschek, arhitect si decorator din Viena, Anton Pössenbacher din München, creator de decoratiuni si de piese de mobilier si L. Bernheimer, din acelasi oras, furnizor de decoratiuni interioare, mobilier, covoare orientale, Habie&Polako, din Viena, furnizori de covoare gen Smyrna, atelierele Zettler din München, 1882, creatorii de vitralii. Acestea au fost lucrate de patruzeci de artisti si tehnicieni timp de trei ani dupa schitele color executate de profesorii E. Widmann si Julius Juers. F. X. Barth. Celalalt autor de vitralii al castelului Peles a fost A. Zwölfer, titularul unui celebru atelier vienez, cu filiala la Bucuresti. Colectiile de arta decorativa s-au constituit prin cooptarea unor celebre firme occidentale din epoca: Odiot, din Paris, Eduard Wollenweber, München si Paul Telge, din Berlin, creatori si furnizori de produse de orfevrarie. Lor li s-au alaturat Josef Resch, celebru magazin de bijuterii din Paris si J.A Eysser, fabricant faimos de mobilier din Nürenberg.
Proiect, perioada de realizare, fabricanti, materiale: Elaborarea planurilor initiale ale castelului Peles i-au fost incredintate arhitectului Wilhelm von Doderer (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena. Doderer a inaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca si din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Proiectele sunt respinse de catre Carol I in 1876, iar conducerea lucrarilor este incredintata arhitectului german, Johannes Schultz, care elaboreaza planurile castelului in prima sa faza de constructie (1879 – 1883). Cladirea cu aspect de chalet elvetian, compusa din doua etaje propusa de Schultz, era decorata la exterior in stil german, Fachwerk.
La 1890, este construita pe locul terasei acoperite de pe aripa de sud, Sala Maura, dupa proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy, discipolul celebrului arhitect francez, Violet Le Duc.
In anul 1894, la conducerea lucrarilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 ? – 1928). Sub coordonarea sa, intre 1895-1897 sunt amenajate Capela reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentele principeselor de Wied si Hohenzollern de pe latura de nord si Mezaninul.
In anul 1884 este instalata reteaua electrica, castelul dispunand de un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construita centrala electrica.
Castelul Peles a fost construit la initiativa Regelui Carol I, pentru a-i servi drept resedinta de vara, investita cu functii politice, culturale si simbolice. Dupa 1914, castelul Peles si-a exersat in continuare functia de reprezentare si de muzeu, fara a mai fi insa locuit timp 6 luni pe an, asa cum obisnuia suveranul fondator.
Castelul Peles a fost construit la initiativa Regelui Carol I, pentru a-i servi drept resedinta de vara, investita cu functii politice, culturale si simbolice. Dupa 1914, castelul Peles si-a exersat in continuare functia de reprezentare si de muzeu, fara a mai fi insa locuit timp 6 luni pe an, asa cum obisnuia suveranul fondator.
Pana in 1947, devine spatiu aulic pentru vizitele oficiale sau gazduieste ceremonii cu caracter militar. Cel mai important eveniment organizat la Sinaia si gazduit de castelul Peles pana la abdicarea Regelui Mihai, in decembrie 1947, a fost legat de sarbatorirea semicentenarului castelului in anul 1933 de catre Regele Carol al II-lea (1930-1940). In perioada ianuarie – martie 1948, castelul este inchis din ordinul autoritatilor comuniste, iar bunurile de patrimoniu sunt inventariate. Cea mai mare parte a colectiilor de pictura, mobilier, textile, piese de arta decorativa si carti au fost transferate la Muzeul de Arta din capitala. Din luna mai a aceluiasi an, alte piese au intrat in custodia diferitor institutii de cultura din marile orase ale Romaniei, Bucuresti, Brasov, Sibiu etc. Din anul 1953, castelul devine Muzeu National, deschis publicului larg, in timp ce celelalte imobile situate pe domeniul Peles, precum castelele Pelisor, resedinta particulara a celui de-al doilea cuplu regal, Ferdinand I, Maria si Foisor, fosta Casa de vanatoare a primului Rege al Romaniei si resedinta a regilor Carol al II-lea si Mihai I vor deveni case de creatie si odihna pentru scriitorii, muzicologii si artistii plastici agreati de regimul comunist. Doua decenii mai tarziu, in anul 1975, starea de conservare tot mai critica a imobilului determina masura inchiderii acestuia si evacuarea unei parti importante a patrimoniului muzeal in depozitele amenajate intr-un vechi conac boieresc al familiei Bibescu din Posada, localitate situata la cca 20 de km sud de Sinaia. Intre anii 1966 si 1982, intr-o fosta dependinta a castelului regal, situata in apropierea acestuia, a fost amenajat Muzeul de Arta Decorativa (Ceramica), ce valorifica piese reprezentative din vechile colectii regale. Concomitent cu lucrarile masive de restaurare, castelul gazduieste pana in 1989, anul inlaturarii regimului comunist in Romania, o serie de vizite de sefi de stat. Din 1990, respectiv 1993 si pana azi, castelele Peles si Pelisor sunt redeschise spre vizitare. In anul 2007, dupa cinci ani de negocieri intre Statul roman si Casa regala, se ajunge la un acord, prin care castelul Peles, castelul Pelisor, precum si intregul domeniu Peles alcatuit din fostele dependinte regale, au reintrat in proprietatea Regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947), dar continua sa fie administrate de statul roman. Exceptie face castelul Foisor, cladire inaugurata in anul 1881. Acordul cu Casa regala, expirat in anul 2009, in cazul castelului Pelisor si in 2010, in cazul castelului Peles, a fost din nou prelungit.In 1932, Foisorul a cazut prada unui incendiu devastator. A fost reconstruit un an mai tarziu in perioada Regelui Carol al II-lea (1930-1940). In anii 1970, cladirii initiale i s-a adaugat o aripa noua si interioarele au suferit modificari semnificative. Dupa 1989, cladirea a devenit vila de protocol a presedintiei Romaniei, statut pe care continua sa il pastreze.
Intre anii 1903 – 1906, Liman proiecteaza Galeria de marmura, Sala de concerte, Sala mica de muzica si Baia reginei si amenajeaza incaperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamna a Palatului si apartamentele oaspetilor din aripa de nord a castelului.Intre 1906-1914, se intreprind lucrarile de amenajare a teraselor exterioare. La 1906 este inaltat turnul central al castelului, unde un an mai tarziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creatie a Fabricii de ceasuri de turn a Curtii regale din Bavaria, Johann Mannhardt. Totodata, sunt amenajate Sala veche de muzica, Sala Florentina si Sala Coloanelor, pe locul primei Camere de sah, iar Sufrageria regala este extinsa. La etaj, pe aripa de nord, este construit Apartamentul primului ministru.
Intre anii 1905 – 1906, sunt concepute vastul Apartament imperial, compus din Salon mare, Salon mic, Dormitor, Budoir, Baie si Camera valetului si Apartamentul principilor mostenitori, Ferdinand – Maria.
In anul 1906, au loc modificari ale Salii de teatru de la Parter. Tot acum, sala este adaptata proiectiilor cinematografice, prin amenajarea cabinei de proiectie. Aparatura cinematografica a fost modernizata in 1939, de Societatea Concordia din Bucuresti, la cererea expresa a regelui Carol al II-lea.
Intre anii 1908 – 1911, este definitivata constructia Salilor de arme, ca si decoratia Salii Florentine, dupa planurile arhitectilor Karel Liman si Ferdinand de Tiersch, acesta din urma, consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei.Intre anii 1907 si 1911, este amenajat Holul de onoare pe locul celei de-a doua curti interioare, principala sala de receptie a castelului. Holul este decorat in stilul Renasterii germane, cu subtile accente baroce, de catre Bernhard Ludwig din Viena, care colaboreaza strans cu arhitectul Liman. Modelul de inspiratie al salii il constituie Sala Fredenhagen a Palatului Camerei de Comert din Lübeck. In paralel, sunt construite la Parter, Sala de sah si Sala de biliard, in continuarea Salii maure.
In sfarsit, intre anii 1911-1914 este amenajata terasa cu busturi de imparati romani, iar pe aripa de sud-est, este proiectata Sala consiliilor de catre arhitectul Liman si decoratorul vienez, Bernhard Ludwig. Moartea regelui Carol I la 27 septembrie 1914, marcheaza finalul vastului proiect arhitectonic coordonat de suveran.
Cel mai important decorator al castelului Peles, vienezul Bernhard Ludwig – fiul, in Holul de onoare, opera sa, cca 1910
Furnizori de obiecte de arta: Dintre furnizorii principali, pentru prima etapa de constructie, amintim casa Heymann din Hamburg si atelierul condus de August Bembé din Köln-Mainz. Dintre cei care au lucrat constant la decorarea si furnizarea de piese de arta decorativa pentru castel, din 1883 pana in 1914, ii mentionam pe Joseph Dollitschek, arhitect si decorator din Viena, Anton Pössenbacher din München, creator de decoratiuni si de piese de mobilier si L. Bernheimer, din acelasi oras, furnizor de decoratiuni interioare, mobilier, covoare orientale, Habie&Polako, din Viena, furnizori de covoare gen Smyrna, atelierele Zettler din München, 1882, creatorii de vitralii. Acestea au fost lucrate de patruzeci de artisti si tehnicieni timp de trei ani dupa schitele color executate de profesorii E. Widmann si Julius Juers. F. X. Barth. Celalalt autor de vitralii al castelului Peles a fost A. Zwölfer, titularul unui celebru atelier vienez, cu filiala la Bucuresti. Colectiile de arta decorativa s-au constituit prin cooptarea unor celebre firme occidentale din epoca: Odiot, din Paris, Eduard Wollenweber, München si Paul Telge, din Berlin, creatori si furnizori de produse de orfevrarie. Lor li s-au alaturat Josef Resch, celebru magazin de bijuterii din Paris si J.A Eysser, fabricant faimos de mobilier din Nürenberg.
Proiect, perioada de realizare, fabricanti, materiale: Elaborarea planurilor initiale ale castelului Peles i-au fost incredintate arhitectului Wilhelm von Doderer (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena. Doderer a inaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca si din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Proiectele sunt respinse de catre Carol I in 1876, iar conducerea lucrarilor este incredintata arhitectului german, Johannes Schultz, care elaboreaza planurile castelului in prima sa faza de constructie (1879 – 1883). Cladirea cu aspect de chalet elvetian, compusa din doua etaje propusa de Schultz, era decorata la exterior in stil german, Fachwerk.
La 1890, este construita pe locul terasei acoperite de pe aripa de sud, Sala Maura, dupa proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy, discipolul celebrului arhitect francez, Violet Le Duc.
In anul 1894, la conducerea lucrarilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 ? – 1928). Sub coordonarea sa, intre 1895-1897 sunt amenajate Capela reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentele principeselor de Wied si Hohenzollern de pe latura de nord si Mezaninul.
In anul 1884 este instalata reteaua electrica, castelul dispunand de un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construita centrala electrica.