Scrisoare deschisă către Instituțiile abilitate în a lua decizia de reîntoarcere a osemintelor Domnitorului Al. I. Cuza la Ruginoasa, locul inițial al înmormântării acestuia
„Noi, membri Comitetului de Inițiativă constituit în vederea readucerii osemintelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Ruginoasa, reprezentanți ai locuitorilor acestei comune, alături de alți români, considerăm că ne revine ca o datorie de onoare, de a continua demersul înaintașilor noștri prin care cereau readucerea osemintelor celui care a fost întemeietorul României moderne, în locul inițial al înmormântării acestuia, așa cum si-a dorit.
Revenim, prin prezenta scrisoare adresată celor în drept de a lua o decizie, respectând adevărul istoric și memoria marelui domnitor.
Istoria Ruginoasei este legată vreme de un secol și jumătate de una din cele mai mari familii aristocratice ale Moldovei, Sturza, care a stăpânit vreme de cinci generații moșia Ruginoasa și care a pus bazele celui mai mare ansamblu de clădiri funcționale ce asigurau stilul de viață al unei epoci. Ele au fost incluse pe Lista Monumentelor Istorice, prin Ordinul 2314 din 08.06.2004:
1484-IS-II-a-B-04238 Ansamblul Palatului Alexandru Ioan Cuza;
1485-IS-II-m-B-4238.01 Palatul Alexandru Ioan Cuza datat la 1811;
1486-IS-II-m-B-04238.02 Biserica Adormirea Maicii Domnului datată la 1811;
1487-IS-IV-m-B-04238.06 Mormântul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Mormântul domnitorului Unirii de la 1859, astăzi lipsit de osemintele acestuia, oferă un motiv de pelerinaj pentru cei interesați de istorie. Afluxul de vizitatori este favorizat de existenţa Muzeului Memorial Al. I. Cuza, dar și de principala arteră ce trece pe aici și care duce către Mânăstirile din Bucovina.
Pelerini care cunosc istoria zbuciumată a acestui neam fac un popas lângă Biserica Domnească, la locul în care se află mormântul fostului domnitor aprinzând o lumânare și ținând un moment de reculegere, unii fiind ferm convinși că trupul său se află acolo.
Însă prea puţini cunosc adevărul istoric.
În anul 1862, Al. I. Cuza a cumpărat complexul rezidențial, de care s-a ocupat personal soția sa, Elena Cuza. Domnitorul a inaugurat oficial noua sa reședință din Moldova în aprilie 1864, cu prilejul sărbătorilor de Paște. Marile reforme ale lui Cuza de la Ruginoasa încep a fi aplicate. A ales moșia de la Ruginoasa ca reședință de vară, locul în care voia să-si „odihnească bătrânețile”.
Așa cum spunea C.C. Giurescu, la Ruginoasa „marele domn a avut singurele răstimpuri de liniște și destindere în cei șapte ani de încordare și de creație necontenită”.
Silit să abdice în 1866, după 7 ani de exil, moare la Heidelberg în Germania la 15 mai 1873. Rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa unde au fost întâmpinate la gară de Elena Cuza, însoțită de Vasile Alecsandri, Costache Negri și generalul Ioan Emanoil Florescu.
La Ruginoasa, flutura marele steag negru, cu toată opunerea autorităților, care interziseseră să se tragă până și clopotele bisericilor din satele și orașele prin care trecea vagonul mortuar, acest privilegiu fiind acordat numai bisericii din Ruginoasa.
În trista zi de 29 mai 1873, corpul său a fost așezat în curtea bisericii intr-un cort spațios, apoi, după slujbă și rostirea discursurilor, a fost așezat în mormântul aflat la câțiva metri de biserică.
Alături de Al. I. Cuza a fost înmormântată și Sultana Cuza, mama fostului domnitor, care decedase la 20 mai 1865 . Mai târziu în acest cavou a fost îngropat și Dimitrie Cuza (1864-1888), apoi și celălalt fiu al domnitorului, Alexandru A. Cuza.
La sfârșitul verii anului 1907, Elena Cuza vine la Ruginoasa, spală cu mâna ei osemintele domnitorului, le așează într-un sicriu de argint pe care îl depune în cripta din interiorul bisericii. O candelă și versurile lui Vasile Alecsandri scrise la moartea domnitorului, străjuiesc aceste oseminte. Cu toate că nu mai era proprietara domeniilor de aici, ea renovează în acel an biserica și construiește cripta special pentru marele domnitor.
Deși domnitorul Al. I. Cuza nu a avut șansa să-și petreacă bătrânețile la Ruginoasa așa cum și-a dorit, totuși 71 de ani a odihnit în pământul Ruginoasei.
Liniștea i-a fost tulburată de cel mai crâncen război. Din mai 1944 Ruginoasa s-a aflat timp de 6 luni pe linia I a Frontului, iar pentru a nu fi profanate, osemintele domnitorului și ale familiei sale, au fost transportate la Mânăstirea Curtea de Argeș de către Corpul V al armatei române. Împreună cu ele au fost duse și două lăzi țărănești pline cu obiectele de preț ale bisericii.
La 29 mai 1944 osemintele domnitorului și ale familiei sale împreună cu celelalte odoare au ajuns la Mânăstirea Curtea de Argeș și au fost predate Protosinghelului Clement Pânzaru pe bază de proces-verbal.
În urma cruntului război biserica, palatul și toate celelalte clădiri importante din Ruginoasa au fost ruinate. Biserica monument avea nevoie de mari reparații .
Preotul de atunci, Gheorghe Popovici, începe o muncă asiduă și anevoioasă de renovare a bisericii monument cu intenția grabnică de a aduce osemintele familiei Cuza înapoi acasă.
La 5 mai 1945 părintele Popovici primește din partea Episcopiei Argeșului, adresa nr. 2938 din 26 aprilie 1945 în care se confirmă faptul că toate obiectele menționate în raportul trimis către Mânăstirea Curtea de Argeș, se aflau în păstrare cu toată grija până va exista posibilitatea de a fi înapoiate.
Încrezători în promisiunile primite, ruginoșenii încep refacerea bisericii. Zeci de memorii au fost înaintate tuturor instituțiilor statului în sprijinirea demersurilor lor de a reface acest sfânt lăcaș de cult de importantă valoare națională. Toate aveau aceeași motivație: „vrem să-l aducem pe Voda Cuza și să-l așezăm în cavoul unde el a lăsat să odihnească pentru totdeauna” așa cum cereau atunci sătenii.
În ianuarie 1947 Fundația Culturală „Mihail Kogălniceanu”, cu sprijinul Primăriei Iași, cere Guvernului Petru Groza permisiunea de a ridica osemintele lui Vodă Cuza de la Mânăstirea Curtea de Argeș, cu promisiunea de a se construi un mausoleu în curtea Mitropoliei Moldovei și de a-l așeza pe domnitor alături de prietenul și sfetnicul său, marele om politic și istoric, Mihail Kogălniceanu.
Nu s-a luat nici o Hotărâre de Guvern în acest sens, deși s-a pus în discuție această cerere.
Ruginoșenii aud cu stupoare că se intenționează ducerea osemintelor domnitorului de la Curtea de Argeș direct la Iași.
Găsim în arhiva Bisericii Domnești un memoriu adresat domnului Prim Ministru, datat la începutul anului 1947 și semnat de autoritățile locale și locuitori ai Ruginoasei care spuneau :
,,Domnule Prim Ministru ,
Subsemnații locuitori din comuna Ruginoasa și din împrejurimi, care au fost în zona celui mai crâncen război, care ne-a dărâmat nu numai casele noastre, dar și bisericile, scoalele și celelalte instituții, venim prin aceasta a vă arăta că: în biserica din Ruginoasa au odihnit rămășitele pământești ale lui Cuza Voda și fiilor săi, prinții Alexandru și Dimitrie. Au fost evacuate se găsesc acum la Curtea de Argeș.
Am fost informați că un grup de domni, care-n timpurile aceste grele s’ar putea ocupa cu altceva – pentru binele Țării si-au pus în minte, să-l ducă pe Vodă-Cuza și a-l așeza la Sf. Mitropolie de la Iași, cu care n’are nici o legătură.
Noi am așteptat ca Românii de pe întregul întins al Țării să pue mână de la mână să repare biserica de la Ruginoasa și a-l readuce pa Vodă, să-l așeze în cavoul, unde el a lăsat prin testament să fie îngropat.
Domnii de la Iași aici să-si dea obolul, nu să facă cheltuieli zadarnice cu un nou cavou. Lutul ființei lui Vodă Cuza aici se găsește, în pământul Ruginoasei. Aici îl știu toți românii, cum îl știu pe Stefan cel Mare la Putna și pe Alexandru cel Bun la Bistrița.
Noi cerem cu insistență, la Dvs. cu autoritatea domniei Sale, domnului Prim Ministru Dr. Petru Groza – București. Dvs. să hotărâți a se repara biserica de la Ruginoasa și a se aduce rămășitele pământești ale lui Vodă Cuza și a se așeza în cavoul unde el a lăsat să odihnească pentru totdeauna.”
Studiind cu atenție arhiva documentelor din acea vreme nu se regăsește nici o decizie luată în acest sens, dar osemintele Domnitorului Cuza au fost ridicate în data de 6 aprilie 1947 și transportate la Iași de către Fundația Culturală ,,Mihail Kogălniceanu” cu sprijinul Primăriei Iași. (arhiva Fond Kogălniceanu)
Deși intenția acestui comitet era ca domnitorul sa fie reînhumat alături de Mihail Kogălniceanu, acest lucru nu s-a întâmplat, dovadă că și astăzi rămășitele pământești ale lui M. Kogălniceanu, se află în cimitirul „Eternitatea” din Iași. Chiar și a doua condiție impusă de Consiliul de Miniștri, aceea de a fi mai întâi consultat un membru al familiei Cuza rămâne nerespectată.
La cerința locuitorilor din comuna Ruginoasa, județul Iași, dar și a majorității vizitatorilor ce se perindă prin localitatea noastră, la data de 1 septembrie 2013 s-a format un comitet de inițiativă, prin demersurile căruia, să se readucă osemintele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în locul său de veci, acolo unde sufletul său s-a contopit cu țărâna pământului Ruginoasei. Cripta din interiorul Bisericii Domnești „Adormirea Maicii Domnului” Ruginoasa îl așteaptă.
Ce altă dovadă mai vie decât aceea că la 29 mai 1873 Alexandru Ioan Cuza a fost înmormântat în cavoul aflat lângă Biserica Domnească, nepunându-se în discuție altă variantă?
Ce dovadă mai vie este însăși existenta mormântului domnitorului la câțiva metri de Biserica Domneasca în care s-a odihnit până în anul1907 și de cripta din interiorul Bisericii care l-a găzduit până în 1944 alături de mama sa, de cei doi fii, de fratele și unul din unchii săi?
Desigur, o datorie de onoare și patriotism ne îndeamnă pe toți cei care avem puterea și bunăvoința să îndeplinim ultima dorință a Domnului românilor, aceea de a se odihni în liniștea de la Ruginoasa.
Răspunsurile Instituțiilor abilitate a lua o decizie în acest sens, au fost cât se poate de evazive.
Importanța istorică a localității Ruginoasa este bine stabilită, nu dorința de afirmare ne îndreaptă pe noi în abordarea acestui subiect, ci dorința cetățenilor acestei localități de a respecta dorința de suflet a Marelui Domnitor.
Ruginoasa rămâne localitatea cu rădăcinile adânc înfipte în istoria României, căci, precum spunea I. G. Valentineanu în opera sa Din memoriile mele- Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza –Vodă, „Măreț a fost spectacolul pe care l-a reprezentat România în ziua de 29 Mai, anul 1873, la Ruginoasa”.
Vodă Cuza, deja face parte din noi, el ne-a înțeles sufletele zbuciumate.
Îl știm aici, în mijlocul nostru, sufletul său s-a contopit cu inimile noastre.
Îl știm aici, și aici va rămâne, sufletul său mare, veșnic va sta de veghe „la umbra Bisericii Domnești!”
Ruginoasa 2014
Comitetul de Inițiativă :
Preşedinte:
Jurist Moraru Ionel
Vicepreşedinţi:
1.Preot Olariu Nicuşor
2.Axinia Cristina Ioana
3.Profesor Postolache Rodica
Membri onorifici:
1.Economist Nechifor Dănut
2.Preot Pavel Pavel
3.Preot Novac Gheorghe
4.Preot Andrei Sergiu Adrian
5.Preot Fuiorea Novac Neculai
6.Profesor Angheluta Petronela
7.Invăţător Lupu Mihai
8.Profesor Fuiorea Novac Simona
9.Profesor Dodu Irina
