„Ingerul blond” al lui Eminescu a fost Veronica Micle, o doamna frumoasa, cu parul lung si balai si ochii albastri.
S-au cunoscut la Viena, in 1872, la varsta de 22 de ani, pe cand el era student la filozofie, iar ea, casatorita deja de opt ani si mama a doi copii, venise pentru a-si trata o boala de piele. Fara a tine cont de piedicile morale, cei doi au inceput timid, in capitala austroungara, o relatie de amor ce avea sa fie condimentata, in urmatorii 17 ani, cu multa pasiune, intrigi, despartiri si reimpacari demne de telenovelele din zilele noastre. Cativa ani mai tarziu, Veronica rezuma astfel momentul intalnirii, in poemul „M-am gandit”:
„M-am gandit cu drag la tine pana nu te-am cunoscut, Te stiam numai din nume, de nu te-as mai fi stiut! Si-am dorit sa pot odata sa te vad pe tine eu, Sa-ti inchin a mea viata, sa te fac idolul meu” („M-am gandit…”, 1883)
Zapacit de-a dreptul de imaginea Veronicai, Eminescu va compune in urmatorii cinci ani poeme de amor influentate de chipul „ingerului blond”.
S-a casatorit cu profesorul ei, la 14 ani
De altfel, in perioada 1874-1877, aflandu-se la Iasi ca director al Bibliotecii Centrale, Eminescu era o prezenta constanta la seratele literare ale Veronicai Micle. In acelasi timp, barfele despre intalnirile lor romantice prin oras si intimitatile care depasisera cu mult limitele dintre o femeie casatorita si un tanar artist, neconfirmate oficial insa niciodata, incep sa curga si sa invenineze casa Micle.
Se spune chiar ca nu de putine ori, Stefan Micle, sotul cu 30 de ani mai in varsta al Veronicai, a primit scrisori in care anonimi ii relatau escapadele sotiei. De fapt, casnicia Veronicai cu Stefan Micle a fost o conventie instituita de mama ei, pentru a izbuti in viata, cand fata avea numai 14 ani. Micle ii era rector la o scoala de elita din Iasi, unde ea invata. Asa s-au cunoscut, lui i-a picat cu tronc, fiind foarte frumoasa si avand talent scriitoricesc. Iar mama ei, o moasa cu atestat universitar, a obligat-o sa-si lege destinul de al lui, scrie adevarul.ro.
Probleme mari cu banii
In 1879, toate acestea aveau sa se termine, o data cu moartea lui Stefan Micle. Ceea ce ar putea parea o usurare pentru dragostea dintre cei doi amanti, avea insa sa se transforme intr-o iubire chinuitoare din motive cat se poate de pragmatice: banii si distanta. Ea nu a reusit decat dupa cativa ani sa obtina pensie de urmas, iar el a trebuit sa se mute la Bucuresti.
Au avut un copil care s-a nascut mort
In toamna lui 1879, Veronica si Eminescu au petrecut impreuna aproape doua luni in Bucuresti, iar in primavara anului 1880 vorbeau pentru prima data de posibilitatea casatoriei. Problemele financiare si opozitia de care s-au izbit in societate vor zadarnici insa planul indragostitilor, iar pana in toamna anului 1881 relatiile dintre ei se vor raci.
„Draga mea Veronica,
Ca eu sa nu-ti scriu e de inteles. Bolnav, neputand dormi noptile si cu toate astea trebuind sa scriu zilnic, nu am nici dispozitie de a-ti scrie tie, careia as vrea sa-i scriu inchinaciuni, nu vorbe simple. Dar tu care ai timp si nu esti bolnava sa nu-mi scrii e mai putin explicabil. Tu trebuie sa fii ingaduitoare cu mine, mai ingaduitoare decat cu oricine altul, pentru ca eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociti din lume. Dar tu pentru aceasta nu trebuie sa ma banuiesti, tu ramai cum ai fost si scrie-mi. Tendinta mea constanta va fi de a-mi implini fagaduintele curand ori tarziu, dar mai bine tarziu decat niciodata. (…) Sunt atat de trist si e atat de desarta viata mea de bucurii, incat numai scrisorile de la tine ma mai bucura. A le suspenda sau a rari scrisorile tale m-ar durea chiar daca n-ai mai iubi pe Emin Scrie cu degetele pe cari le sarut.” (Februarie 1880 – Corespondenta Mihai Eminescu – Veronica Micle)
Din cele doua luni de iubire cu Eminescu la Bucuresti, din toamna anului 1879 ar fi aparut chiar si un copil, mentioneaza fiica Veronicai cativa ani mai tarziu, copil care insa s-ar fi nascut mort.
Luni de amor pe Buzesti, nr 5
Flacara iubirii s-a reaprins in 1882, cand Veronica a revenit la Bucuresti, iar cei doi au locuit cateva luni in imobilul de pe strada Buzesti, nr. 5.
Zadarnic a incercat ea sa-l convinga sa se casatoreasca: opozitia prietenilor lui si depresia care deja il stapaneau pe Eminescu au blocat orice demers in acest sens.
„Draga mea Veronicuta,
Sunt cinci ceasuri de dimineata si eu, luandu-ma cu lucrul, n-am putut inchide ochii inca. Acum, dupa ce-am sfarsit cate aveam de facut, imi inchei ziua gandind la tine, pasarea mea cea sprintena, cea voioasa si trista totodata si as vrea sa pun mana pe tine, sa te sarut pe aripa… pe locul unde va fi fost odata doua aripi, pe umarul tau cel alb si rotund si frumos. Dar trebuie sa-mi pun pofta-n cui, caci in acest moment tu dormi dusa, in patutul tau asternut desigur c-o fina panza de in, iar eu ma uit in lumanare si gandesc la tine. Dormi si nu te trezi, draga mea Nicuta, ca eu te pazesc tocmai de aici.” (Corespondenta Mihai Eminescu – Veronica Micle)
Maiorescu, Slavici si Macedonski s-au opus casatoriei cu Veronica
Intr-un interviu acordat reporterilor „Adevarul de Seara”, criticul si istoricul Dumitru Vatamaniuc, membru al Academiei Romane, cel care a studiat opera lui Eminescu vreme de trei decenii, a descris unele dintre motivele pentru care Eminescu a evitat casatoria.
„Scoala la care invata Veronica i-a intentat un proces lui Titu Maiorescu pentru ca ar fi avut o relatie cu una dintre eleve, iar Veronica a depus marturie, ca martor si colega, in acest scandal, motiv pentru care Maiorescu nu a doar ca a contestat ulterior relatia cu Eminescu, dar a incercat sa se razbune pe toate caile pe ea pentru asta”, spune Dumitru Vatamaniuc, critic si istoric.
In toate aceste scandaluri, in care nu doar Maiorescu a incercat sa-i desparta, ci si Slavici sau Macedonski, de frica sa n-o piarda, Eminescu nu scapa ocazia s-o imbarbateze, printre zeci de randuri de dezmierdari. „Apropos de Titu. Da! Vorba ceea; rade varsa de balta si baba de fata. Cine s-a gasit sa-ti faca morala in privinta relatiei cu mine? Maiorescu. O fi el critic, o fi el om de litere, dar iubirea mea pentru tine si desinteresarea ta copilaroasa si adevarata cu care ai fost si ramai a mea, aceasta nu ar fi gasit-o la nici una din doamnele pe care le-a perindat”.
Eminescu, un iubit gelos
Putini stiu, insa, ca Eminescu era si foarte gelos, motiv pentru care de multe ori, relatia lor a fost intrerupta. „El dorea absolutul, iubirea lui sa fie exclusiva, si il deranjau toate speculatiile care faceau referire la infidelitatile Veronicai, de aceea se desparteau atat de des”, afirma Dumitru Vatamaniuc.
In 1883 a debutat boala care avea sa-i fie fatala, sase ani mai tarziu, lui Mihai Eminescu. Diagnosticul pus atunci de medicii de la Sanatoriul doctorului Sutu din Bucuresti a fost „psihoza maniaco-depresiva”. A fost trimis de medici la tratament la Viena, apoi prin Italia, revenind in Iasi abia in peste un an. Au urmat luni intregi de tratamente si recuperare, iar in 1887 a ajuns in grija surorii sale, Henrieta, la Botosani. In tot acest timp, Veronica, mutata la Bucuresti impreuna cu copiii, incerca sa-l convinga sa revina in Capitala, pentru a fi mai bine ingrijit. A reusit sa-l faca sa vina la Bucuresti abia in aprilie 1888.
„Lumea m-a acuzat de lipsa de simtire si de umanitate fata de Eminescu. Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, va marturisesc sincer, nu pot sa-l vad lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu in cea mai splendida epoca a vietii sale intelectuale. Si asa sunt fara nici o lege si fara nici un Dumnezeu, sa-mi ramaie cel putin acela al poeziei, care pentru (mine) s-a fost intrupat in fiinta lui Eminescu”.
Scrisorile de amor, ascunse dupa moartea lor
Multe dintre scrisorile pe care si le trimiteau cei doi au fost ascunse dupa moartea lor, iar cand au fost descoperite, autentitcitatea lor a fost pusa la indoiala, spun criticii. „Stiu ca s-au gasit alte 89 de scrisori, care erau de fapt adnotari ale Veronicai, ascunse de fiica cea mare a acesteia si care au fost modificate de Octav Minar astfel incat sa-i spele ei cumva imaginea”, considera Dumitru Vatamaniuc.
Corespondenta Veronica Micle – A.C. Cuza, 1889
In februarie 1889, Eminescu avea sa fie internat definitiv in sanatoriul doctorului Sutu, unde se va stinge la 15 iunie 1889. „Dl. Mihail Eminescu este atins de alienatie mintala in forma de dementa, stare care reclama sederea sa intr-un institut”, Doctorul Alexandru Sutu, 20 martie 1889
O stranie coincidenta
Printr-o stranie coincidenta, chiar in momentele in care Eminescu se prapadea pe patul de spital, iubita sa Veronica scria un poem chiar despre moarte si iubire.
„«Ce n-ar da un mort in groapa pentr-un rasarit de luna!»
Ai zis tu, si eu atuncea, cand pe-a dorului aripe
Dusi de-al iubirei farmec, – privind cerul impreuna –
Noi visam eternitate in durata unei clipe.
„«Ce n-ar da un mort din groapa pentru-o jerbie de raza!»
Ce din luna se coboara si pamantul il atinge;
Sa mai simta inc-o data fruntea ca i-o lumineaza
Si ca-n pieptul sau viata cu caldura sa rasfrange!
Dac-ar da un mort din groapa pentr-un rasarit de luna
A sa liniste eterna, eu as da de voie buna
Toate razele de luna, toate razele din soare
Sa te pot uita pe tine, sa simt sufletul ca-mi moare” (Veronica Micle – Raze de luna, 1889)
Veronica Micle nu a trecut neobservata nici la inmormantarea lui Eminescu, fiind remarcata de toti atunci cand a pus pe pieptul poetului o cununa de nu-ma-uita.
A inghitit cu sete o sticla de arsenic
Nici ea nu l-a putut uita, la data de 4 august 1889 luandu-si viata. Sinuciderea s-a petrecut la Manastirea Varatec, unde se retrasese. Cu trei zile inainte de a se omori, ea a scris urmatorul poem, considerat biletul de adio:
„O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie si curm-a mele ganduri
S-aud cum uraganul mugind in grele canturi,
Se plimba in pustie manat de aspre vanturi,
Mi-e dor de-un lung repaos… Sa dorm,
Sa dorm pe veci”
Moartea a survenit din cauza unei congestii cerebrale, a notat medicul care a constatat decesul doamnei Micle, la 4 august. Golise sticluta de arsenic cu lacomie, la miezul noptii. Ulterior s-au gasit scrisori prin care isi ruga prietenele sa-i aduca doze mici de otrava pentru a-si trata fiica de anemie. O sinucidere premeditata, la fix 50 de zile dupa moartea iubirii sale, Mihai Eminescu, dar si la fix 10 ani de la moartea sotului sau…
bzi.ro
